Incapabili să se pună de acord asupra propriului viitor, liderii Uniunii Europene au dat totuşi asigurări României şi Bulgariei că vor fi acceptate în 2007, dacă vor fi pregătite. Cu ochii spre Europa, mulţi au constatat totuşi că mai există o cale: democraţia à la russe. Democraţia controlată sau limitată, a fost chiar salutată cu entuziasm de fanaticii stabilităţii. Din moment ce e la alţii... Se spune că un tătuc care ştie mai bine de ce au nevoie supuşii va putea intensifica energiile şi va putea concentra resursele, scurtînd calea spre dezvoltare. "Alegerile pentru Dumă au fost libere, dar nu corecte", o expresie care va face carieră. Oamenii au putut să aleagă, dar aparatul de stat şi media controlate integral au lucrat pentru un singur jucător, partidul preşedintelui. De fapt, forma de guvernare a Rusiei este un hibrid, singurele certitudini fiind dominaţia totală a unei facţiuni asupra resurselor publice, lipsa de contra-control asupra folosirii acestor resurse şi absenţa societăţii civile (în sens larg) de sine stătătoare. Pe scurt, Rusia are un stat prea puternic, controlat de un singur om şi o societate prea slabă. În aceste condiţii, societatea nu are nici o şansă să reziste cezarismului preşedintelui. Lui Putin îi place să se compare cu de Gaulle, dar destinul lui prezidenţial e mai sigur decît cel al generalului francez. Deşi în 1958 l-au adorat pe salvator, francezii l-au abandonat în 1969. În tot acest timp au avut partide, presă şi o societate, formate în 150 de ani împănaţi de revoluţii, democraţie, regi şi doi cezari-împăraţi. Cînd OSCE a hotărît că va monitoriza alegerile din acest an, partizanii lui Putin s-au întrebat retoric cine supraveghează alegerile în Europa occidentală. OSCE s-a abţinut diplomatic de la comentarii, răspunsul corect era: în primii 200 de ani au reuşt să se supravhegeze între ei, apoi a mers de la sine. Întărită ca s