Advertising-ul ca industrie este format dintr-o serie de entităţi care au nevoie de publicitate deoarece singura modalitate de a se dezvolta este de a educa consumatorii şi de a convinge potenţialii clienţi că acest element al mixului de marketing le este absolut vital. În acest proces de a face publicitate la publicitate, în singura categorie în care este permisă şi publicitatea comparativă s-a scos în faţă partea carismatică a advertising-ului şi anume creativitatea. Şi astfel toate mediile, de la rubricile în revistele de specialitate pînă la emisiunile de gen au început să reducă advertising-ul la un şir de discuţii între exponenţii creativităţii româneşti, nu de multe ori în contradictoriu, despre creativitate şi originalitate, orgolii, festivaluri şi premii. Din nefericire, aproape de fiecare dată cînd s-a discutat despre eficienţa în advertising acest lucru s-a facut în opoziţie cu creativitatea şi nu vreau să cad în aceeaşi capcană de a poziţiona eficienţa şi creativitatea la poli opuşi. Eu aş vrea să discut despre simbioza dintre aceste două componente pentru că doar excelenţa în planning împreună cu sclipire creativă pot să elimine efectele unor bugete uriaşe şi să permită unui challenger să devină lider, lider în percepţii (engl. - leader of thought). Creativitatea este absolut necesară, este acea parte care conferă carisma unui brand, dar este doar un mijloc către o finalitate, şi această finalitate chiar dacă ne place sau nu este comercială în natura sa. Arta devine astfel un vehicul care poate face un ad mai distinctiv, mai atrăgător şi care transmite un mesaj esenţial astfel încît să fie mai eficient în influenţarea target-ului. Cea mai bună gîndire strategică din lume nu ar valora nimic fără un produs creativ de aceeaşi statură deoarece numai o execuţie memorabilă poate da viaţă unei idei strategice abstracte şi intelectuale. Înainte să discută