Vînturache, vrăjitorul inventat de Terry Pratchett în Culoarea Magiei, Prima Carte din Seria Lumii Disc, s-a trezit peste noapte urmărit de un cufăr din lemn de păr înţelept, cu sute de picioare. Doldora de bani din aur curat de pe Continentul Contragreutate şi de şosete uscate, bagajul avea drept sarcină pretutindenea însoţire a stăpînului, pururea sa scoatere din bucluc şi veşnica lui menţinere în bună stare, prin fîntînă nesecată de merinde şi izmene curate de sub capac. Menire de care s-a achitat fără greş în timpul călătoriei de-a lungul şi de-a latul lumii-disc, o lume anapoda aşezată pe spinările a patru elefanţi, purtaţi pe spate de marele A'Tuin, ţestoasa cu carapacea găurită de meteoriţi. Ba chiar şi peste marginile ei. Asta se întîmpla vara aceasta, cînd povestea care circula prin lume din 1983 a ajuns în sfîrşit şi la mine, şi odată mi s-a reîmprospătat în minte imaginea lăzii cu surprize pe care fiecare o visează atunci cînd este mic. N-am întîlnit niciodată o astfel de comoară, ci doar ceva asemănător într-o cameră uitată descuiată din Facultatea de Istorie, cu nori pe pereţi, cu o scară, care ducea la un etaj din lemn, care îţi dădea senzaţia că eşti undeva sus pe o corabie. Un leagăn de sfoară era atîrnat de grindă şi în coţuri se aflau două lăzi, cu un conţinut derizoriu pe care, de dragul misterului, mă voi preface că nu le-am deschis. Toate magazinele de jucării exploatează însă apetenţa extraordinară a lădiţelor pentru poveşti pe care le adună în ele parcă de niciunde. Colorate te miri cum, din plastic, ca urmare a măsurilor luate de protecţia consumatorului pentru a preveni rănirea copiilor, ele nu par pentru un adult cine ştie ce. Comice, fragile, făcute parcă gata să zboare la un simplu strănut precum căsuţa purceluşilor din desenele animate, sînt destul ca să-şi facă copilul o lume în ele. Unele lădiţe iau forma zidurilor de cetate, g