S-a vorbit şi s-a scris mult despre acest referendum. Despre obiectul lui, Constituţia, despre timpul de desfăşurare, două zile în loc de una, despre validarea sau contestarea lui. Nici campania din jurul referendumului nu a scăpat prea uşor. Şi aici s-au spus multe. Dar parcă nu s-a spus tot. Nu s-a vorbit de Nicu. Cum care Nicu? Nicu, de la PRO TV! Pentru el a fost făcută campania, nu ştiaţi? El a fost target-ul (sic!) campaniei. De unde o ştiu? De la nişte elevi de a XII-a. Vă rog să nu rîdeţi. Ei încă mai pot avea idei. Nimeni nu le spune să nu le mai aibă. Să tacă o dată din gură şi să se ducă să voteze conştiincioşi "Da pentru Constituţie, Da pentru Uniunea Europeană!". Şi dacă le-ar spune, ei nu ar asculta. Pur şi simplu pentru că nu au chef! Deh, mai tîrziu, cine ştie... Atunci cînd nu o să mai ştie cine sînt, atunci cînd va trebui să vină PRO TV-ul şi să le spună "tu eşti Nicu!", atunci poate că o să se ducă şi ei să voteze da, aşa cum li se spune. Pînă atunci ei şi restul de 1,3 milioane de tineri care au votat (sau n-au votat) acum pentru prima dată (cifra a apărut în media; cine o minţi, al lui păcat să fie!) au avut curajul să facă ce vor ei. Şi fie că au votat da, fie că au votat nu, fie că nu s-au dus, au făcut-o pentru că aşa au vrut ei. E drept că ar mai fi vrut ei şi nişte informaţii acolo, dar, deh! la pomul lăudat să nu te duci cu sacul! De ce, mă rog am aştepta de la o campanie de publicizare să ne dea informaţii?! Să fim serioşi! Care ar mai fi farmecul? Lasă că mai bine îţi vinde referendumul ca pe detergent (sau ca pe hîrtia igienică, a spus unul mai hîtru). Dar totul e bine cînd se termină cu bine. Şi, de ce să nu recunoaştem, noroc cu Nicu, că a trecut referendumul, că de nu... Acum lasă, noi să fim sănătoşi!, cum ar zice Nicu la bloc. Cît despre tineri, ei nu se pot abţine să nu fredoneze (cu Sarmalele Reci) o melodie care, deşi nu m