Dezlănţuirea memorialistică de după 1989 a fost echivalată (cantitativ) doar de restituirea literaturii religioase sau cu pretext religios. Editura Harisma (devenită Anastasia) a publicat nenumărate volume teologice, de la Vladimir Losski, Nicolae Berdiaev, Jean Danielou, Martin Buber la arhiepiscopul Paul al Finlandei, Părintele Galeriu, Paul Evdokimov sau Maica Alexandra. La Humanitas apare în continuare (sper) colecţia de spiritualitate universală "Terra Lucida" (coordonată de Andrei Pleşu) ce prospectează "un ţinut intermediar, un istm între universul vizibil, al omului, şi universul transomenesc şi transvizual, al ierarhiilor cereşti". Editura Sophia vine din urmă cu o ofertă deja substanţială. Prin ce se deosebeşte, în această abundenţă, noua colecţie apărută în primăvara acestui an la Humanitas şi coordonată de una dintre cele mai aplicate cercetătoare în antropologie religioasă de la noi, Anca Manolescu, autoarea unei cărţi de referinţă despre simbolistica spaţiului în Răsăritul creştin. La o primă vedere, prin trei lucruri: în primul rînd, chiar prin concepţia ecumenică, reunind voci singulare ale creştinismului răsăritean, dar şi ale spiritualităţii creştine occidentale; în al doilea rînd, prin condiţia directeţii mesajului transmis: texte din sfera "înţelepciunii şi credinţei" ce pot fi "gustate" de un public divers, tocmai fiindcă vorbesc "în numele unei experienţe personale şi au, de aceea, simplitatea, precizia şi prospeţimea unei cunoaşteri vii"; în al treilea rînd, e vorba de texte scurte, de dimensiunile colecţiei de filozofie coordonate de Sorin Vieru ("Marile cărţi mici ale gîndirii universale"). Ecumenismul, directeţea şi scurtimea textelor sînt cele trei criterii, iar alegerea textelor de către Anca Manolescu (participantă directă la grupul "Rugului Aprins", exegetă a lui Guénon, Henry Corbin şi André Scrima şi, nu în ultimul rînd, una din