500 de suflete traiesc in cea mai crunta saracie, pe o coasta de deal. multi nu au curent electric si nici bani de luminari. aici, copiii pling de foame si umbla desculti si iarna Batrinii spun ca odata, aici a fost vatra satului. Si ca numele catunului - Ruget - vine de la ruga... Nici ca se putea un nume mai bun pentru acest loc, populat de cei mai saraci dintre saraci. De cei mai oropsiti dintre oropsiti pentru care deseori, ruga catre cel de sus ramine singurul refugiu. Singura speranta, firava, de mai bine. Satul Ruget apare astazi ca o prelungire a Timboiestiului. Ca o periferie sinistra, in care saracia si-a infipt prea adinc radacinile. Parasesti soseaua care strabate Timboiestiul dar nu te abati mai mult de 100 de metri pina la intersectia din care urca ulita spre Ruget. O iei la pas, ca masina nu-i chip sa strabata drumeagul ingust, noroios si marginit de garduri stirbe, dezechilibrate. In lipsa de alternativa, tot linga ele alegi sa mergi, ba mai mult, te surprinzi intinzind bratul spre vreo uluca atunci cind, de atita noroi, pamintul iti fuge de sub picioare. "E un podet aici, peste piriul Ruget, care e prea subred ca sa poti trece cu masina. Si pentru ca nu putem face pod solid, nu putem aduce piatra ca sa facem drumul practicabil. Nu avem fonduri. Tot ce s-a facut in Timboiesti s-a facut cu banii comunitatii, de altundeva n-am primit nimic", spune Costel Costachioiu, viceprimarul comunei. Mergi mai departe, indirjit sa vezi mai mult, sa intelegi, atit cit e posibil, saracia de dincolo de garduri. Si urci. La dreapta - deal, la stinga vale. Peste tot, pamint sterp. Ca si tine, trecatorii zonei pasesc pe linga garduri. Au mersul sigur, doar noroiul e parte din viata lor. Si pe afara, dar si in amaritele de bordeie din chirpici, asimetrice si acoperite - in cel mai fericit caz - cu carton. Adaposturile ciudate, ridicate la rang de "case", au de cele mai mu