Monolog cu scriitori. Mircea Mihaies. "Jucam in 2003, ca natiune, o carte mare". N-am stat niciodata bine la capitolul "planuri de viitor", "sperante", "visuri". In putinele imprejurari cand mi-am propus ori dorit ceva, lucrurile au iesit pe dos. Prin urmare, am preferat improvizatia (bine temperata),...
Monolog cu scriitori
Mircea Mihaies
"Jucam in 2003, ca natiune, o carte mare"
N-am stat niciodata bine la capitolul "planuri de viitor", "sperante", "visuri". In putinele imprejurari cand mi-am propus ori dorit ceva, lucrurile au iesit pe dos. Prin urmare, am preferat improvizatia (bine temperata), tactica pasilor marunti, dar siguri, evitarea oricarei constructii mentale "grandioase". Iata, la inceputul toamnei lui 2002, constient de stilul meu de viata usor imprastiat, mi-am croit un "plan de lucru" pe zile si ore. Spre marea mea rusine, n-am respectat nici macar un sub-subcapitol din acea constructie, altminteri impresionanta: stiam perfect ce urma sa fac minut cu minut, vreme de mai multe luni de zile! In realitate, n-am reusit decat sa mai adaug o fila la tot mai grosul dosar al mustrarilor de constiinta.
Dar sa intru in acest joc de-a planificarea si sa va spun ce astept de la anul 2003. Imi doresc lucruri banale: sanatate, putere de munca, liniste sufleteasca. Si, vorba poetului, "pace pe pamant". Pentru ca, din pacate, il inteleg tot mai bine, de la o vreme, pe Bacovia, cel care spunea: "Am sa scriu un rand, cand voi fi linistit". Ma afecteaza in mod direct si acut multe lucruri care, in mod normal, ar trebui sa-mi ramana straine. In loc sa fiu tot mai indiferent (asa s-ar cuveni din partea cuiva care evolueaza, nu-i asa, pe fila a doua a vietii), ma simt tot mai implicat in chestiunile abstracte ale lumii. Sigur ca exista momente de confuzie, momente de descurajare - ca de pilda, zilele trecute, cand un prozator d
