Veta Biris . "De Craciun, rugaciunile nu au vami. Ele ajung la tronul Lui Dumnezeu". "Colo sus, in vreme-aceea, in frumoasa Galileea". Eu am ramas acasa, in sat, pe locurile sfinte ale nasterii mele, pentru ca locul unde ne-am nascut si am baut apa prima data e un loc sfant pentru fiecare. . La noi, in...
Veta Biris
"De Craciun, rugaciunile nu au vami. Ele ajung la tronul Lui Dumnezeu"
"Colo sus, in vreme-aceea, in frumoasa Galileea"
Eu am ramas acasa, in sat, pe locurile sfinte ale nasterii mele, pentru ca locul unde ne-am nascut si am baut apa prima data e un loc sfant pentru fiecare.
La noi, in Veseus, dupa o vara si o toamna de truda, Nasterea Domnului era asteptata ca o mare bucurie de toti crestinii. Am fost educata, si eu, si fratii si surorile mele, intr-un profund spirit religios. Cu mintea de copii nu patrundeam misterul sarbatorii Nasterii Domnului, Craciunul era mai ales mersul la colindat si traistutele pline de mere si colacei, dar bucuria era mult mai curata decat atunci cand esti matur, trecut prin viata. Cand mama ne invata colindele, ne imaginam cum statea copilul Iisus si familia sfanta in staulul sarac si cum vitele suflau asupra Lui sa-L incalzeasca, si ne induiosam. Intelesul venirii Sale pe lume si intruparea ca om, le-am deprins mai tarziu, cu anii, cu viata, cu experienta. Dar mici fiind, inocenti si creduli, aveam intreaga bucuria, nestirbita de grijile zilei, eram fericiti ca aveam hainute noi, ca ne era gatita si curata casa, ca mergeam la colindat si oamenii ne daruiau colacei. Era o atmosfera de bucurie generala, iar noi eram nerabdatori sa pornim prin troienele de zapada, si ne dadeam toata silinta sa cantam cat se poate de bine.
La tara, parintii, mosii mei - bunicii - se pregateau chiar din vara, din toamna pentru Craciun - mama usca prune si mere ca sa aiba ce pregati in post. Pentru