Mai multe sali ale Muzeului National de Arta gazduiesc, pana la sfarsitul lunii ianuarie, peste o suta de lucrari ale pictorului Viorel Marginean. Cum ultima expozitie a artistului a fost deschisa in Mai multe sali ale Muzeului National de Arta gazduiesc, pana la sfarsitul lunii ianuarie, peste o suta de lucrari ale pictorului Viorel Marginean. Cum ultima expozitie a artistului a fost deschisa in Bucuresti acum 20 de ani, in 1983, la Sala Dalles, cunoscatorii asteptau atat lucrari mai vechi ale artistului, dar si cele din ultimii ani. Cunoscutele peisaje de iarna, cuiburile, pasarile, zborul, alternantele de nuante, cu efect mai ales in dinamica lucrarii, desenele elaborate, chiar si din timpul studentiei, sunt intregite de lucrari foarte recente, de mari dimensiuni, dar si de obiecte (oua, cuiburi, fluturi). Viorel Marginean, in intregul sau, cel ce pleaca si se intoarce la Cenade, satul natal din inima Transilvaniei, de unde isi trage toate "sevele" artistice, se dezvaluie intr-o expozitie in care nici un detaliu nu e pus la intamplare. Este o mare liniste care se transmite din fiecare lucrare si care nu vine din faptul ca in acestea nu exista zbucium, ci din faptul ca a fost gasita "calea", ca acel gand cu care pictorul s-a asezat in fata panzei albe nu a ajuns sa se materializeze prin lupta infinita si prin chin, ci printr-o mare iubire. In fiecare trasatura se simte firescul, si se mai simte o mare sinceritate a lui Marginean cu el insusi. El este ceea ce picteaza - pasari, raci, flori, ii, sate, orase in trepte, capite de fan, dealuri - si demonstreaza cum toate acestea, nu foarte multe, pot crea o lume, inainte de toate credibila si vie. Pentru a ne intalni cu Viorel Marginean cel din fata sevaletului, nu cel ascuns in lucrari, am ajuns la atelierul sau, unde, printre panze si culori, intr-un loc in care cuvintele sunt de multe ori inutile, am provocat acest d