Florin Turcanu, constiincios cercetator din Romania si delicat cavaler al ideii de politically correct, nu a vrut sa se multumeasca doar cu asemenea aproximari, aceste "sacre sacrilegii" fiind cam prea sumare dupa gustul lui. Sub savanta egida a profesorului Prochasson, Turcanu a explorat de la un capat la altul, pe baza unor documente de arhiva, danubiene, franceze, americane, biografia (anti-)eroului sau, unul dintre cei Trei Mari ai gandirii romanesti, asa cum a fost exportata spre Franta, odata cu biografia lui Ionesco si a lui Cioran, el insusi poluat de aceleasi suspiciuni (exacte), prin grija erudita a unor autori care incearca sa-si dea importanta demistificand, cred ei, cateva mari figuri. Aceste figuri au fost totusi rezultatul unei anumite evolutii, negative la inceput (1938) si pozitive in cele din urma, in timpul unei foarte lungi perioade de dupa razboi: e de ajuns sa ne gandim la admirabilul Tratat de descompunere al lui Cioran.
Mircea Eliade s-a nascut la Bucuresti in 1907, dintr-o familie de ofiteri de origine mic-burgheza. Dupa o scolaritate pe jumatate geniala, pe jumatate dificila, tanarul Eliade ajunge in India, datorita unei burse pe care i-o acorda un maharajah bogat. El devine aici sanscritolog si indianist de prima marime, apoi o seduce pe fata profesorului bengalez la care locuia si care il va da afara din casa. Dupa o aventura care, la urma urmei, il onora pe amantul victorios si totodata invins, intoarcerea in tara natala face din Mircea Eliade unul dintre tinerii intelectuali de inalt nivel al capitalei romane. In preajma lui 1937, atras de regimurile autoritare care fac atunci furori in Europa Centrala si Orientala, indianistul adera la Garda de Fier, partid de extrema dreapta.
Militant activ, el este inchis catva timp ca element provocator de dezordine. Odata cu inceperea razboiului, Mircea Eliade constata situatia imp
