Întreaga istorie a "votului uninominal" este, de altfel, semnificativa pentru felul în care functioneaza spatiul public si lumea politica din România. Tema a fost lansata de presa, care a evitat sa foloseasca expresia "scrutin majoritar", crezând ca numele "uninominal" este mai intuitiv si, în consecinta, mai usor de înteles de catre public. Uninominal nu este însa decât o caracteristica a circumscriptiei. Numele nu spune nimic despre formula electorala, adica despre felul în care voturile sunt transformate în mandate. Ideea ca votul în circumscriptii cu un loc "personalizeaza" alegerea (relatia dintre cetatean si ales) a fost singurul "mesaj" transmis publicului. Din ratiuni demagogice, politicienii au preluat formulele lansate în presa, declarându-se suporterii unei adevarate revolutii electorale, care ar fi trebuit sa schimbe fata politicii românesti. Fara sa stie mare lucru despre caracteristicile si efectele unei asemenea schimbari, fara sa tina seama de faptul ca revolutiile electorale sunt foarte rare si ca, în general, ele creeaza instabilitate, clasa politica româneasca si-a promis siesi ca va face schimbarea. Acum, liberalii si democratii descopera ca formula le este foarte defavorabila si, ajutati de aliatii lor "civici", vor sa renunte, alaturându-se UDMR si PRM, consecvente în mentinerea sistemului de vot proportional. Asociate, demagogia si ignoranta pot crea drame.
În acest peisaj, câteva precizari se impun. Mai întâi, este profund gresit sa se sustina ca personalizarea relatiei dintre cetatean si ales se poate face doar printr-un scrutin în circumscriptii uninominale. Exista mai multe formule de vot proportional, care nu sunt legate de circumscriptia uninominala si care permit acest lucru. Votul unic transferabil si chiar sistemul de vot folosit în Vechiul Regat si in Basarabia la alegerile din 1919, 1920 si 1922 - bazat pe asa-numita core
