"O pictam pe Craciunita dezbracata. E frumoasa, dom' director?!", intreabau asistatii Sarbatorile de iarna sint pentru fiecare dintre noi prilej de bucurie si reuniune familiala. Craciunul este sarbatoarea care aduna familiile la un loc si fiecare imparte cadouri celor dragi. Ei, insa, trebuie sa petreaca singuri, departe de familii. Cadourile si le fac unul altuia. De distrat, tot intre ei se distreaza. Sint o mare familie, de peste 400 de persoane. Viata lor se desfasoara de ani intregi in acest spatiu si isi cunosc toti fiecare bucurie si necaz. Asistatii din Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica (CNRR) din Gisteni sint acum, in Ajun de Craciun, in pregatiri. Intr-o forfota pe care ti-e imposibil s-o urmaresti, daramite s-o descrii. Mos Craciun va veni si la ei, la Gisteni. Asistatii il asteapta cu nerabdare. Mai toti inca mai cred in existenta Mosului, adus in sanie trasa de reni, de la Pol. Adunarea generala se da cu o luna inainte. Fiecare contribuie cu cite ceva. "Toata suflarea e implicata, de la asistati la salariati. In fiecare sectie se impodobeste bradul, iar pavilionul este ornat de asistati, care au libertatea sa dea friu imaginatiei", ne-a spus Ovidiu Necula, directorul caminului de la Gisteni. Mosul va lasa cadourile sub un brad mare, dar nu va ocoli nici cei 12 brazi din centru. Asistatii picteaza oranamentele. In jurul unei mese sint adunati numai barbati. Sint, aparent, oameni zdraveni. "O pictam pe Craciunita dezbracata. E frumoasa, dom' director?!", cer ei parerea directorului Necula. In realitate, insa, nu e vorba despre nuduri. Pictasera barba mosului. In alte sali, o parte dintre asistati repeta colinde si uraturi. Vreo 15 oameni repeta cintecul Jianului, iar dirijorul e un angajat al centrului. Toti au in mini bite zdravene de lemn si le izbesc sacadat de podea, in ritmul cintecului. Ma linistesc abia cind cineva imi spune la