Dacă aş avea un milion de dolari aş înfiinţa o instituţie de valorificare a talentului literar din România.
Există deja diverse instituţii care fac asta - redacţii, edituri, Uniunea Scriitorilor, Ministerul Culturii etc. -, dar o fac parţial, nesistematic, tangenţial, implicit, tendenţios sau ineficient, de la caz la caz. Instituţia creată de mine s-ar ocupa exclusiv de valorificarea talentului literar.
Aş trata talentul literar ca pe una din resursele naturale ale ţării. Ceea ce înseamnă că l-aş demitologiza şi l-aş exploata rece şi nemilos. Aş avea, în această ipostază, nu un suflet candriu de papugiu, ci unul de capitalist.
Aş proceda asemenea celor care exploatează zăcămintele de uraniu (nu spun aur, ca să nu remitologizez subiectul). Întâi aş prospecta terenul. Am experienţă în direcţia asta, pentru că decenii la rând am susţinut rubrici de “poşta redacţiei” în diverse publicaţii. În momentele de vârf (1981-1982 la SLAST, 1992-1993 la Zig-Zag) primeam şi câte o mie de plicuri cu manuscrise pe săptămână, astfel încât mă specializasem, mai mult chiar decât în evaluarea textelor, în deschiderea plicurilor, cu ajutorul unui coupe-papier bine ascuţit.
În acele împrejurări am alcătuit (şi am publicat în România liberă, iar ulterior şi în câteva reviste) Harta zăcămintelor de talent literar din România. Zeci şi zeci de nume erau înscrise pe acea hartă, din care reieşea că numai în zonele de maximă altitudine, nelocuite, ale Munţilor Carpaţi nu există tineri talentaţi.
Aşadar, înainte de toate, i-aş identifica pe autorii de literatură din întreaga ţară (dintre care pe mulţi îi cunosc de pe acum) şi i-aş convinge să-mi trimită tot ceea ce scriu. Aş reuşi - sunt sigur - să fac în aşa fel încât cele mai diverse texte - poezie, proză, teatru, critică şi istorie literară, scenarii de film etc. - să v