De ani buni, in coltul acesta de pagina, scriu editorialul de Craciun. Telefoanele suna, echipele vin si pleaca pe teren, agentiile de presa transmit toate ororile si bucurii putine, din tara si de De ani buni, in coltul acesta de pagina, scriu editorialul de Craciun. Telefoanele suna, echipele vin si pleaca pe teren, agentiile de presa transmit toate ororile si bucurii putine, din tara si de pretutindeni. Minciuna, ipocrizie, cruzime, valuri de sange, suferinta, saracie, lasitate, foame si sete, un hardau de vorbe, molfaite si scuipate in discursurile publice - unde, intre toate acestea, mai e loc pentru pruncul Iisus? In fiecare an ma colinda aceeasi teama - venita din adancurile de smerenie ale copilariei mele din Sighetu Marmatiei - ca Dumnezeu s-ar putea razgandi, ca Fecioara va ramane etern insarcinata cu Fiul Sfant, poftind sa-L nasca intr-un veac mai bun si mai curat. Se inlocuiesc idoli, se pun si se trag de pe soclu, se darama si se ridica capistile, odele catre puternicii zilei se rostesc cu semn schimbat, dar cu neimputinat elan. Trag pe nas mai marii nostri mireasma puterii, cum trag aurolacii din punga, se ametesc si le pare ca vor mosteni pamantul. Estimp, in lumea reala, stramta si roasa la coate, purtata ca vestonul de la un frate mai mare, unii emigreaza, altii se sinucid, altii se resemneaza. Cand te gandesti ca ai fi putut reaprinde in ei candela sperantei, cu un cuvant bun, cu o bucata de paine, cu o mangaiere! Cand te gandesti ca Evanghelia Nasterii, data noua acum un an pe vremea aceasta, am uitat-o ca pe orice veste buna, hainele de sarbatoare de atunci le-am lepadat repede, asediati de grijile zilnice: viata a fost pentru noi, cei multi, ca o cruce. Ne-am dus-o singuri in spinare, ne-am mai poticnit, am mai alunecat, i-am vazut pe cei dragi ai nostri razand si plangand, i-am vazut nascandu-se si disparand, am trecut prin boli, am razbit necaz