Stimate domnule Lucian Raicu,
Încep cu Culinare, subcapitolul Băutorul de ceai! E vorba tot de Kirilov. “Aş vrea să-ţi ofer un ceai, zise el. Mi-am cumpărat din oraş un ceai. Nu doreşti? nu-l refuzai. Curînd bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic cu apă clocotită, un ceainic, un ceainic mic cu multă esenţă de ceai, două căni mari de lut, cu ornamente destul de rudimentare, o franzelă şi-o farfurie adîncă mare plină cu zahăr căpăţînă fărîmat în bucăţi”. De remarcat că este enumerat tot “instrumentarul”!
*
Culinare (Şcedrin): “Să vedeţi ce mi s-a întîmplat cu nişte icre: lucru în adevăr ciudat! Eram măritată de o lună sau două şi, deodată, nu ştiu de ce, încep să poftesc icre, dar ce poftă, să le înghit cu ochii, nu altceva! Mă furişam pe ascuns în cămară şi mă apucam să mănînc la icre, de nu mai isprăveam... Pînă cînd îi spun lui bărbatu-meu: “Ce-o fi asta, Vladimir Mihalîci, că mănînc atîtea icre?” Şi numai că-l văd că începe să zîmbească aşa, cu tîlc, şi-mi zice: “Păi, drăguţo, pesemne că eşti însărcinată!” Şi, într-adevăr, taman nouă luni după asta, am lehuzit cu Stiopka-tontul (s.n.)” Bineînţeles că o femeie care află de la bărbatu-său că mănîncă icre din cauză c-a rămas gravidă nu putea da naştere decît unui Stiopka-tontul! Vreau să spun că în nici un caz icrele nu-s un element teratogen. Stiopka-i tont, fiindcă şi mă-sa-i toantă. Chestie de ereditate! Nu de icre!! (pentru subcapitolul Icre).
*
Venit de trei zile-n Iaşi, nu am deschis încă, incredibil!, cărţoiul!! O voi face azi, duminică, imediat ce termin scrisoarea asta începută la şase dimineaţa, cam pe întuneric.
N-am aprins lumina ca să n-o enervez pe Tamara Nikolaevna. Prin geamul deschis aud tramvaiele şi ciorile oraşului. Cafeaua abureşte, am dormit extrem de prost, sînt decis să re
