- Comentariu - nr. 253 / 29 Decembrie, 2003 Cunosc nu putini semeni de-ai nostri care, aflati pentru o anumita perioada pe alte meleaguri, nu mai contenesc cu osanale ridicate celor pe care, de fapt, nici n-au avut timp sa-i cunoasca, deoarece ei au luat cunostinta superficial cu acel popor si doar din perspectiva omului care are un mic interes, turistic sau de alta natura. Asa se face ca nu putini romani nu mai prididesc cu laude adresate diver selor tari in care, desigur, locuitorii acestora au un alt nivel de trai, decat al romanilor, dar care, la randul lor nu sunt scutiti de necazuri. A vizita cateva zone turistice si a face cumparaturi prin magazine nu este de ajuns sa cunosti viata altor popoare. Unde mai socotim ca multi nu cunosc viata reala a conationalilor lor! Cum de ani buni ne tot plangem de saracie, de un grad scazut al nivelului de trai, riscam sa ajungem, nu neaparat milogi la portile UE, cat mai mult apreciati ca neseriosi pentru ca strainii vad si ei ca romanasii nostri se inghesuie sa cumpere autoturisme straine, scumpe, ca nu doar de sarbatori au rabdare sa stea minute bune, daca nu ore, la casele de incasat ale marilor magazine, ca, de bine de rau, apar tot mai multe geamuri termopan si pe la blocuri, ca multe edificii au cunoscut mana bunilor gospodari etc. Toate acestea nu inseamna ca am devenit de pe o zi pe alta mai bogati, ca nu mai avem necazuri, ca nu mai sunt oameni fara un acoperis deasupra capului sau ca, unii, nu mai traiesc din mila publica. Vreau sa spun ca saraci sunt si in lumea celor bogati, ca cersetori sunt si acolo, ca oamenii au necazuri si prin locurile cele mai laudate, necazuri generate de lipsuri si nu de bogatii. Acum, de Sarbatori, cum se obisnuieste intre rude, prieteni si cunoscuti, ne uram unii altora o viata mai buna in anul care vine, sanatate si belsug. Iata ca, in ciuda unor mari sperante, nu putini dintre cei c