Printesa gimnasticii romanesti . Andreea Raducan. "Doamne, ce frumos era sa asculti imnul Romaniei de acolo, de sus". Despre fata nevazuta a gloriei, si ce mai face sufletul strivit al unei sportive exemplare . Sfantul Andrei mi-a facut si mie un cadou anul acesta. Mi-a prilejuit intalnirea cu una din...

Printesa gimnasticii romanesti

Andreea Raducan

"Doamne, ce frumos era sa asculti imnul Romaniei de acolo, de sus"

Despre fata nevazuta a gloriei, si ce mai face sufletul strivit al unei sportive exemplare

Sfantul Andrei mi-a facut si mie un cadou anul acesta. Mi-a prilejuit intalnirea cu una dintre sarbatoritele sale de marca: Andreea Raducan, exceptionala noastra gimnasta, cea care ne tinea cu respiratia taiata cand "dansa" pe barna sau "zbura", in salturile ei magistrale, la sol. Fetita de atunci si-a pastrat frumusetea si gingasia, devenind o tanara hotarata sa-si continue viata de dincolo de sport, cu aceeasi determinare si ambitie.

"De multe ori am vrut sa renunt.

Mi se acrise de sala, de saltele, de munca"

- Dupa anii de glorie, viata marilor sportivi intra, adesea, intr-o zona de umbra si controverse. Acesta este, se pare, unul dintre preturile succesului. De curand, te-ai despartit si tu de gimnastica. Inainte ca marile performante sa devina o amintire, ar fi bine sa afle si altii ce inseamna drumul spre elitele mondiale ale gimnasticii...

- Atunci, sa incep cu inceputul. M-am nascut la Barlad, acum 20 de ani, pe 30 septembrie. Desi am stat in acest orasel moldovenesc numai pana la 12 ani, ma gandesc tot timpul cu drag la el, de fapt il iubesc foarte mult. La patru ani, aveam deja o energie de nestapanit, nu puteam sta intr-un loc nici o secunda si rupsesem mai toate arcurile de la pat, asa ca tata m-a dus la sala de gimnastica. Era un loc unde puteam sa-mi consum energia fara sa fac