Locuinţele tinerilor reprezintă un subiect care ne bîntuie de ceva vreme. S-a dovedit că cei mai tineri şi mai puţin mofturoşi dintre ei, studenţii, se mulţumesc cu condiţiile minimale din cămine. O altă categorie, nu neapărat la fel de tineri, şi mai năzuroşi, cîrcotesc prin mansarde şi demisoluri. Există însă o categorie de tineri, deja spre 30 de ani, în majoritate familişti, cu picioarele pe pămînt şi, mai important, cu venituri fixe şi peste medie, care se gîndesc să-şi achiziţioneze propriile lor locuinţe şi acţionează ca atare. Cu un salariu între 200 şi 500 de dolari pe lună, ei tind să formeze dacă nu clasa mijlocie de a cărei lipsă, dar şi necesitate, s-a vorbit atît, măcar o pătură mijlocie cu scopuri, dar şi posibilităţi bine determinate. Modalitatea la care recurg multe dintre tinerele familii în căutarea unei locuinţe este cea a creditelor de la bănci. Deşi rata se poate prelungi pe 15-20 de ani, posibilitatea de a da un avans rezonabil (pentru aceeaşi pătură mijlocie de care pomeneam) şi, mai nou, de a nu avea girant sau alte garanţii în afara chiar a apartamentului în cauză, fac ca această variantă să fie cea mai atractivă pentru tinerii cu oarecare dare de mînă. Pe de altă parte, băncile se întrec să ofere, care mai de care, credite imobiliare cît mai avantajoase. Corina Vasile, de la Raiffeisen Bank, spune că, pentru a obţine un credit de la ei, nu există un plafon minim de venit cu care să garantezi. Avansul este 15 % din valoarea imobilului, durata maximă a creditului de 20 de ani, dobînda de 8,5% pe an la euro şi dolari şi 22% la lei. În aceste condiţii, în urma studiilor efectuate de bancă, clienţii de bază ai creditului imobiliar sînt, în majoritate, persoane cu vîrstele cuprinse între 27 şi 35 de ani, cu venituri între 200 şi 450 de euro pe lună şi cu studii medii sau universitare.

Un cuplu cu perspective Raiffeisen Bank nu este