Graffiti Files

Text: Razna, Mess, Yoz, Jadda, Florin17 Imagini: Sage, Ratpoison (LDJ), Crown, Philip Armonica, Razna, Yoz

Cu un pre-text de Gheroghe Craciun

Editura Paralela 45, Pitesti-Bucuresti-Brasov-Cluj Napoca, 2003, 160 p., f.p.

Fain!

Graffiti Files e o carte... mai altfel. Aduna intre copertile ei, intr-o regie deliberat „dezordonata“, texte, desene, inserturi fotografice si are 9 autori – unii scriitori, altii grafferi (adica scriitori pe ziduri) sau si/si. Toti intre 14 si 18 ani, ascunsi sub nick-name-uri haioase. O vazusem putin inainte de tiparire, sub forma unui caiet format A4, asa cum a fost predata editurii. Am rasfoit-o in timpul unei vizite, mai dind cite-o pagina, sarind si deschizind la intimplare. Citeam si repetam in gind: fain! (cum zicem noi, ardelenii, cind chiar ne place ceva care ne ia prin surprindere). Dadusem peste o lume noua: o lume de cuvinte (trainspotting, hardcore, skater-i, can-uri, bomburi, raveri, house, tag-uri, throw-uri etc.), de obiecte, de formulari, de nume de personaje ca-n filmele de la Cartoon Network sau Fox Kids (Nox, Neon, Sack, Rat, Sage, Jadda, Noxer, Ebola, Brow, Star, Toph, Sol, Casper, Fox, Boogie, Monkie, Flubber etc.). Era o mica magie in caietul ala, care te facea sa dai pagina ca la computer, click, click, sa zoom in si sa vrei sa te simti logat. Asa incepe cartea: „– Vreau si eu!/ Zoom in. Acum esti logat“.

Underground si underground-uri

In prefata sa, Gheorghe Craciun prezinta Graffiti Files ca pe o carte underground sau, mai precis, crede ca autorilor le-ar placea sa li se spuna ca ceea ce scriu ei este o forma de manifestare underground, „marginala, spontana, marcata de un provizorat stilistic cu putine sanse de a se oficializa, care-si refuza din start integrarea“.

Anul trecut, in Slovenia, am fost la un ma