Nu l-am înghiţit niciodată. Este prea frust, prea din topor. Cînd vrea să pară degajat (doar este preşedintele SUA), este stîngaci. Cînd vrea să pară decis (vezi mai sus), este stîngaci. Aşa că este stîngaci mai tot timpul, fără nuanţe şi fără variaţiuni. În plus, este bigot. Nu-mi dau seama cum e să fii liberal în SUA şi să ai un preşedinte atît de bigot. Eu ştiu cum e să fii liberal în România şi să ai un preşedinte ateu (sau, mă rog, "formerly known as" ateu...). Bigoţii sînt peste tot. Cînd vorbeşte, gura lui parcă mestecă sîrmă. Cînd priveşte, ai impresia că te arată cu degetul. De fapt, că vorbeşte sau că priveşte, senzaţia este că arată cu degetul tot timpul. Degetul arătător îndreptat spre tine este limba lui. O cunoaşte, oricum, mai bine ca engleza. În engleză, face pauze lungi, care par pline de suspans. Dar nu e suspans. E suspensie a gîndului. Chiar şi cînd spune o poantă, e o poantă suspendată: nu ştii niciodată dacă va ajunge la tine (de obicei, nu ajunge). E împiedicat - dar de cine? E fără subiect şi fără predicat - dar de ce? E, ce mai tura-vura, un preşedinte numai la ei să fie. Un fel de Gigi Becali al americanilor. N-are charismă. N-are fineţe. N-are hobby-uri (golful e o profesie). N-are nimic. Are un tată cu-acelaşi nume şi o alegere cu cîntec. Nici măcar nu cîntă la trombon. Dar, aşa cum e, el face ceea ce trebuie făcut. Cum ar fi fost să ai un lider mondial superpotent simpatic, şarmant, aşa ca... (puneţi ce lider simpatic & şarmant vreţi), şi să vrea - şi să poată - să facă război cu cei care nu fac război, dar vor să ne ucidă? Bush jr. ne scuteşte de-o schizofrenie; nu e puţin lucru. Alex. Leo ŞERBAN
Nu l-am înghiţit niciodată. Este prea frust, prea din topor. Cînd vrea să pară degajat (doar este preşedintele SUA), este stîngaci. Cînd vrea să pară decis (vezi mai sus), este stîngaci. Aşa că este stîngaci mai tot timpul, fără
