Ce înseamnă să te prostituezi? Să oferi sex contra bani, să-ţi vinzi trupul sau, prin extensia termenului, sufletul ori mintea. De aici, sintagma "prostituţie intelectuală", cu trimitere preferenţială la politică. Dar nu cumva, în multe cazuri, extensia este forţată? Mai întîi, dacă trup avem fiecare, mai mult sau mai puţin arătos, şi cum există o infinitate de gusturi, se pare că se găsesc cumpărători pentru orice fel de alcătuire antropomorfică. În schimb, pentru a-ţi vinde sufletul (fie şi diavolului), trebuie să te asiguri mai întîi că posezi aşa ceva. Unde ofertă nu e, cerere canci. Bine, hai să nu exagerăm, un picuţ de suflet tot mai găseşti chiar la ultimul ticălos, a avut şi ăla o mamă, mai lăcrimează la Surprize, surprize, se emoţionează poate la telenovele - dar inteligenţă chiar s-o găsi pe toate drumurile, inclusiv în zona de lux a demnitarilor de partid şi de stat? Cum să vinzi ceva ce n-ai? Din contră, aşa cum bine se ştie, nu puţini sînt politicienii care încearcă să cumpere (pe bani grei) un strop de inteligenţă. Mintea achiziţionată poate fi individuală - îţi tocmeşti consilieri care să te înveţe cum să te porţi, cum să te îmbraci, cum să vorbeşti, ce părere să afişezi despre lucrurile în legătură cu care e musai să ai o părere şi, una peste alta, cum naiba să gîndeşti -, dar poate fi şi colectivă: intrînd într-un partid hîrşit deja în lupte politice, economice, sociale şi chiar (ne)sportive, poţi spera să foloseşti inconştientul colectiv al acestuia. Inconştient-inconştient, da' şmecher! Cum fiecare mic coral are o frîntură de minte, ansamblul atolului funcţionează aproape inteligent, nutrind, fireşte, speranţa (nu lipsită de temei) de a deveni cît mai repede Marea Barieră... Alta este însă obiecţia mea principală la proliferarea
ideii de prostituţie politică (fie ea intelectuală sau nu). Fetele de pe strada Ştefan Furtună - şi, la fel,
