Nu am apelat niciodată la servicii sexuale plătite (e împotriva principiilor mele), aşa că nu cred că aş fi omul cel mai potrivit să realizez un număr de revistă dedicat prostituţiei. Numai că tema nu se referă la activitatea fetelor de pe centură, ci la ceea ce practicăm cu toţii, mai mult sau mai puţin (deh, după posibilităţi): prostituţia intelectuală. Prostituţia intelectuală poate fi întîlnită mai peste tot în jurul nostru: în politică, în presă, la locul de muncă etc. Nu este incriminată de lege sau de biserică, dar asta nu înseamnă că o putem considera o floare bună de pus la butonieră. (Prostituţia este blamabilă pentru că face comerţ cu ceva care nu e de vînzare. Dacă în ceea ce priveşte trupul încă mai putem discuta - deşi nici aici treaba nu e OK -, cu scoaterea la mezat a dragostei, a convingerilor etc. nu cred că există aspecte negociabile.) Dintre toate domeniile, politica pare cea mai ofertantă pentru acest gen de activitate. Aici tarifele pentru serviciile oferite sînt mari, prin urmare la fel este şi tentaţia. Aici putem întîlni oameni ca George Pruteanu, care mai întîi tună şi fulgeră împotriva stăpînirii, e un anti-iliescian convins, intră în PNŢ, pentru ca apoi să ajungă la PSD, în aceeaşi barcă cu cei pe care, pînă mai ieri, îi detesta făţiş; se războieşte public cu Vadim, pentru ca în cele din urmă să ajungă în braţele lui, de unde să gîngurească dulce că şeful României Mari este un intelectual onorabil. Sau Cozmin Guşă, care-l face, într-o vreme, aproape zilnic harcea-parcea pe Băsescu ("primar maidanez", "familia Vadim-Băsescu", "paranoia lui Băsescu" etc.), pentru ca apoi să se ducă umil la el să-i sărute mîna, intrînd în PD; înainte să fie în PSD, fusese un jurnalist intransigent şi lovea cu Iliescu de toţi pereţii... Sau Miron Mitrea, care, ca lider sindical, striga de pe de repede în "tabăra învingătorilor". Cazul Coriolan Drăgănesc