Undeva, pe străduţele din zona Lipscanilor, am descoperit un pet shop miraculos, cu tot felul de vietăţi, de la papagali şi sticleţi, pînă la porcuşori de Guineea, tarantule şi peşti piranha. Mi-a plăcut teribil un peştişor portocaliu cu voaluri şi o gură rotundă şi cărnoasă, asemenei celebrei Cleo din desenele animate cu Tom şi Jerry. M-ar fi tentat teribil să-i fac aşa un cadou băieţelului meu şi am întrebat preţul. Era destul de piperat, dar vînzătorul m-a chestionat şi dacă am mai avut vreodată peşti. I-am răspuns că nu şi, spre marea mea uimire, mi-a spus că în această situaţie nu mi-l vinde, fiindcă va muri. Mi-a propus alte specii, "pentru începători în ale acvariilor". În ciuda insistenţelor şi a promisiunilor că pot învăţa şi respecta cerinţele pentru ca şi acel peşte, atît de pretenţios, să se simtă bine la mine acasă, vînzătorul a rămas neînduplecat. Peste cîteva zile, în piaţa Gemeni, am cerut unui ţăran să-mi vîndă o pară. Avea unele foarte apetisante şi foarte scumpe, iar eu doream numai una, de poftă. Mi-a răspuns că nici nu se gîndeşte să facă aşa ceva, că nu-mi poate da mai puţin de o jumătate de kilogram. Reacţia vînzătorului de animale îmi dezvăluise rafinamentul unuia dintre cei mai pasionaţi comercianţi pe care i-am întîlnit prin Bucureşti. Din partea ţăranului însă, acelaşi refuz de a vinde nu făcea decît să-i scoată în evidenţă prostia profundă (care, din păcate, se mai găseşte destul de des, chiar la 14 ani de la abolirea comerţului socialist). Aşa că i-am lăsat înapoi para mălăiaţă pe taraba lui nătăfleaţă. Andrei MANOLESCU

Undeva, pe străduţele din zona Lipscanilor, am descoperit un pet shop miraculos, cu tot felul de vietăţi, de la papagali şi sticleţi, pînă la porcuşori de Guineea, tarantule şi peşti piranha. Mi-a plăcut teribil un peştişor portocaliu cu voaluri şi o gură rotundă şi cărnoasă, asemenei celebrei Cleo din desene