Generaţia 90.ro Mă întorceam acasă şi aşteptam la un semafor trecerea unui tramvai, cînd am fost inoportunat de o cunoştinţă vagă (mai bine spus, prietena unui prieten...). Am întrebat-o ce mai face aşa cum se întreabă francezii, "ça va?", neinteresîndu-mă în mod special persoana din faţa mea. Întîlnirea avea însă să se dovedească mult mai interesantă decît lăsau să se întrevadă frigul pătrunzător şi pustiul de pe stradă. Mi-a răspuns pe un ton care brusc mi-a devenit cunoscut. Se întorcea de la o conferinţă din Macedonia, urmînd să plece peste o săptămînă (sau două sau trei? - cine are nevoie de detalii?) în Marea Britanie în Essex (sau Sussex sau Wessex?), University of..., timp de zece luni de zile, cu o bursă predoctorală. A urmat întrebarea ei rece precum gheaţa: "dar tu ce o să faci acum, după?" (este şi veşnica întrebare care ţi se pune după terminarea unei alte facultăţi decît a tridentului care îţi oferă accesul către fericirea absolută, Drept-ASE-Calculatoare). Am lăsat capul în jos şi am răspuns ezitant şi cu ruşine: "Mă întorc acasă". Această întîlnire mi-a reconfirmat gînduri mai vechi. Există o întreagă generaţie de tineri intelectuali români care a început să ducă de o bună bucată de timp o viaţă tip Curriculum Vitae (C.V.). Ce înţeleg prin această formulare? Cred că această importantă categorie de tineri intelectuali români îşi trăieşte viaţa după un grafic bine determinat, care are ca finalitate înscrierea în CV a unor noi trepte profesionale şi se caracterizează prin întrebarea "Ce să mai adaug la frumosul meu CV?". Această categorie se gîndeşte nu numai la studiile universitare, ci mai ales la ceea ce urmează după acestea: face masterate (sau diplome extrem de aprofundate), studii predoctorale, doctorate, studii post-doctorale etc. Întrevăd şi scopul acestor etape academice înhăţate şi înfulecate cu multă grabă. În afara completării CV-ului