Dupa sarbatori. Oamenii tind mereu sa-si prelungeasca sarbatorile. Nu doar pentru ca acestea vin dupa lungi perioade de post, ci si pentru ca, in aceasta perioada, timpul pare suspendat. Ei pastreaza pomul de Craciun mult timp dupa ce s-a uscat cetina cea verde. Tin vascul deasupra usilor pana cand f...

Dupa sarbatori

Oamenii tind mereu sa-si prelungeasca sarbatorile. Nu doar pentru ca acestea vin dupa lungi perioade de post, ci si pentru ca, in aceasta perioada, timpul pare suspendat. Ei pastreaza pomul de Craciun mult timp dupa ce s-a uscat cetina cea verde. Tin vascul deasupra usilor pana cand frunzele se faramiteaza de la sine. Si, mult timp dupa ce se sting toate lumanarile, isi povestesc cat de bine si frumos a fost si de asta data. Sarbatoarea e, astfel, un fel de iesire din prezent. Uneori si din istorie. Cine ar vrea sa se reintoarca intr-o istorie care i-a jucat, in ultimele decenii, atatea farse proaste? Finalul de sarbatoare, ca si cel de spectacol, inseamna nu doar strangerea meselor, a paharelor uitate prin diverse unghere, ci si revenirea in prezent.

Creste tot mai mult numarul oamenilor care traiesc perioada dintre sarbatori intr-o stare de semitrezie, ca sa nu spunem de semibetie, tocmai pentru a scapa din capcana prezentului, pentru a iesi din timp. Pentru ca a doua zi dupa sarbatoare, cand inca n-a disparut mirosul sarmalelor si nici aromele carnatilor, oamenii trebuie sa se puna pe treaba. Sa faca proiecte. Romanii sunt mai priceputi la proiecte ca oricine. O mare parte din avutia noastra spirituala s-a construit pe fumul proiectelor. Putine s-au intrupat in realitatea imediata. Poate si pentru ca distanta dintre sarbatori si anvergura proiectelor este prea scurta. Cu toate acestea, oamenii nu se descurajeaza, mai ales ca proiectele poarta cu sine ceva din gustul sarbatorilor. Oamenii continua sa se indeletniceasca cu d