Povesti de la marginea lumii. Un inger cazut vrea sa zboare. Ar putea, la cei 16 ani pe care ii are, sa viseze. Ar fi la indemana ei sa se creada centrul universului, asa cum fac si alte adolescente de varsta ei, sa spere intr-o zi de maine mai buna ca toate cele de pana acum. Ar putea sa zambeasca...
Povesti de la marginea lumii
Un inger cazut vrea sa zboare
Ar putea, la cei 16 ani pe care ii are, sa viseze. Ar fi la indemana ei sa se creada centrul universului, asa cum fac si alte adolescente de varsta ei, sa spere intr-o zi de maine mai buna ca toate cele de pana acum. Ar putea sa zambeasca vietii, chiar sa rada in hohote, la fel ca fetele cu care e colega. Ar putea, de asemenea, sa fure cerului o stea si sa-si brodeze cu lumina ei privirile. Ar putea... Dar nu face nimic din toate acestea. Caci Daniela, adolescenta despre care este vorba in aceste randuri, a uitat, daca a stiut vreodata, sa fie fericita. Viata a trecut pe langa ea si nu a putut s-o opreasca si sa-i ceara, in mod firesc, socoteala. S-a nascut dintr-o legatura interzisa, a crescut fara sa-si cunoasca vreodata, ca toti copiii, tatal, a facut adesea foamea, a dormit pe frig, nu s-a innoit niciodata de Paste, ca alte fete, nu a simtit miros de brad si cozonac in casuta modesta de la marginea micului orasel si, poate parea incredibil, dar nici Mos Nicolae, nici Mos Craciun, altfel niste mosi de treaba, nu au gasit, in eternele drumuri catre copiii cuminti, casuta mica a Danielei. Poate pentru ca, asa cum spune trista fata, "aici se termina asfaltul, si Mosii se tem sa nu-si strice bunatate de ghete prin noroaie".
Sub semn
de anatema
"Fabrica de invatatoare si filoloage", asa i se spune in gluma Liceului Pedagogic din Ploiesti, unde o gasesc - si stau de vorba - pe interlocutoarea mea. O zgatie de fata, cu ochi intunecati ca noaptea si suras t
