Biluta. De cand ma stiu, am avut pe biroul la care lucrez o pisica. Printre pixuri, hartii, dictionare si carti, trebuia sa fie un ghemotoc de blana, dormind linistit si ocrotit de prezenta mea. . Cu ani in urma, apartamentul nostru era mereu deschis pentru toate pisicile din jurul blocului, care av...
Biluta
De cand ma stiu, am avut pe biroul la care lucrez o pisica. Printre pixuri, hartii, dictionare si carti, trebuia sa fie un ghemotoc de blana, dormind linistit si ocrotit de prezenta mea.
Cu ani in urma, apartamentul nostru era mereu deschis pentru toate pisicile din jurul blocului, care aveau nevoie de ajutor. Zilnic aveau portia de mancare pusa deoparte, cu grija, in frigider. Erau vremuri fericite pentru ele, avand in vedere ca sotul meu avea microbul pescuitului si niciodata nu se intorcea cu juvelnicul gol.
In casa, stapan era Thomas, motanul negru care a trait, alintat cat se poate, pana ce fiul nostru s-a casatorit si s-a mutat la casa lui. A fost alaturi de el 13 ani, au trecut impreuna prin anii de scoala si facultate; a fost rasfatat si iubit fara margini. In ultimii sai opt ani de viata (Thomas ne-a parasit in anul 2000), dragul nostru motan a avut si o pereche, pe Cico (o pisicuta salvata tot din curtea blocului, unde fusese lovita de masina unui vecin neatent). Nu la mult timp dupa ce pisicuta a devenit noua membra a familiei noastre, au venit pe lume trei pisoiasi superbi, carora, desigur, le-am gasit stapani iubitori.
Totul a fost minunat. Ani de zile, cele doua animalute erau bucuria noastra. Nimic nu se facea in casa fara asistenta lor. Stiau totul, verificau totul, participau la toate evenimentele si intamplarile bune sau mai putin bune ale familiei.
Socul dureros a venit in decembrie 2000, cand Thomas a murit. Cico a ramas singura si trista. In luna iunie 2001, a intrat in casa noastra Biluta, neagra c