2003 - Anul ezitarilor strategice. Bilantul unui an politic (pe plan intern sau international) este un reflex conditionat tipic pentru mentalitatea moderna, care incearca astfel sa fixeze repere in curgerea inflexibila a timpului. Daca privesti istoria cu un ochi detasat, iti dai seama ca putin raman...
2003 - Anul ezitarilor strategice
Bilantul unui an politic (pe plan intern sau international) este un reflex conditionat tipic pentru mentalitatea moderna, care incearca astfel sa fixeze repere in curgerea inflexibila a timpului. Daca privesti istoria cu un ochi detasat, iti dai seama ca putin ramane din faptele oamenilor. Daca o privesti din perspectiva cosmologica a aparitiei si disparitiei planetelor, a lumilor, precum si din aceea biblica a sfarsitului lumii, ajungi la concluzia ca nu ramane nimic. Prin urmare, nu este de mirare ca oamenii incearca disperat "sa ramana in istorie" macar pe termen scurt (cateva decenii sau un secol). Parasind aceasta perspectiva filosofica relativista si revenind la cercul stramt al politicii autohtone, 2003 a fost la fel de mediocru precum anii anteriori. Nu s-a petrecut nici o schimbare spectaculoasa - vreo revolutie sau lovitura de stat, vreo mineriada sau alternanta guvernamentala, nici vreo invazie straina sau de extraterestri.
Paradoxul politicii actualei puteri vine din aceea ca a incercat (sincer) sa realizeze integrarea in Uniunea Europeana, fara a trage insa pe plan intern concluziile care decurg din premisele orientarii strategice a Romaniei. Cu alte cuvinte, in ciuda faptului ca s-a dus o redutabila lupta politica si diplomatica pentru promovarea pe plan international, in particular european, a intereselor nationale, pe plan intern nu s-au facut pasi semnificativi pentru a duce la bun sfarsit reformele necesare pentru integrarea tarii si prosperitatea natiunii. Restantele privind reforma Justi
