Cum a fost prima zi de lucru? Probabil, mai grea decat dupa-amiaza de Craciun, cand ati reusit sa aruncati in stomac 73 de sarmale, sau cea de Revelion, in care ati biruit o sticla de gin, doua baterii de vin si restul bere! Cred ca pentru multi romani aceasta e intoarcerea in lumea reala. Cea a obligatiilor si greutatilor cotidiene. Caci in aceste zile ne-am "drogat" cu atmosfera de sarbatoare, cu brad, beteala, sampanie si rude pe care nu le mai vazuseram de mult. Am stat inchisi in casa si ne-am uitat la televizor, ori am plecat la munte, am iesit in oras. Si, cel mai important lucru, am uitat, ne-am rupt de lumea reala, am intrat intr-un timp magic. Caci fiecare sfarsit de an, cu sarbatorile lui, are un magnetism aparte, un fel de poezie a sfarsitului de lume. Nu degeaba, in toate civilizatiile, momentul e marcat de tot soiul de obiceiuri magice. Taranul roman, de exemplu, pune in soba un butuc gros pe care il arde, in ideea ca anul vechi moare pentru a lasa loc altuia, eventual mai bun decat precedentul. De fiecare data, inceputul anului aduce trezirea la realitate si viata isi reia ciclul. Pana la urma, va fi mai bine, va fi mai rau? A devenit un cliseu ca entertainerii, ziaristii, creatorii de sondaje, colegii de serviciu, vecinul TBC-ist de la trei, pe care il auzi tusind in somn, taximetristul chiar, sa te intrebe ce asteptari ai de la anul care abia a inceput. Ma amuz, dar ma si ingrijorez privind la teve cum divele autohtone, politicieni si, in general, "oameni de bine" intra in jocul acestor discutii desantate. PIB, inflatie, UE, NATO. Statistici, vot, vom trai mai bine sau mai prost. Trebuie sa muncim mai mult, sa privim cu maturitate botezul european, e un an crucial pentru Romania si alte bla-bla-uri. Oricat ar dori insa politicienii sa generalizeze sperantele de bine, multumirile si frustrarile si sa le dea un sens holist, orice roman simte in toti ra