Istoria bolsevismului era astfel rescrisa drept "istorie sociala", experienta "de masa", "de jos", iar analiza rolului ideologiei si al personalitatilor era minimalizata si chiar exclusa din asemenea abordari. In aceasta carte, Pipes demonstreaza ca Holocaustul si totalitarismul bolsevic sunt nu numai comparabile, ci si legate prin natura obsesiva a intemeierii unei societati (sau comunitati) perfecte, indiferent de pretul platit pentru atingerea acestui scop. In viziunea lui Pipes, misiunea istoricului este "sa raspandeasca un mesaj moral aratand, pe baza unor exemple din istorie, cum idei rele (evil) conduc la consecinte rele. Intrucat alti istorici au scris suficient pe tema Holocaustului, am considerat de datoria mea sa demonstrez acest adevar utilizand exemplul comunismului". (p. 53). Rezultatul acestui demers este convingerea ca politica nu trebuie niciodata subordonata ideologiei: "chiar si atunci cand o ideologie este moralmente sanatoasa, realizarea ei poate implica recursul la violenta intrucat majoritatea societatii s-ar putea sa nu o sustina". Cat priveste dezbaterea "Holocaust-Gulag", tin sa citez pozitia profesorului Pipes care reliefeaza unicitatea mecanismului exterminator al nazismului, natura tehnologic-diabolica a genocidului si componenta maniacal-rationala: "Rusii au omorat mai multi oameni decat germanii, ei si-au omorat semenii rusi, insa au facut-o fara precizia mecanica, fara calculul rational al germanilor care au Ťrecoltatť par si plombe de aur umane. Nu am vazut vreodata o fotografie a unei atrocitati sovietice. Desi li se interzisese sa o faca, germanii au facut nenumarate asemenea poze". Este vorba, fireste, de distinctii ce tin de mecanismele experimentelor totalitare, nu insa de faptul ca ambele au fost menite sa dezumanizeze si sa distruga intregi categorii umane in numele unor morbide scopuri ideologice.

Pipes a scris luc