- Social - nr. 2 / 6 Ianuarie, 2004 Am iesit din cabana satula de chef, de ras, de muzica data prea tare. In urma singuratatii mele, doar urmele pasilor mei. Brazii si-au pierdut identitatea, devenind niste mosi inveliti in sumane albe, de nea. Oare la ce se gandesc? Oare sunt tristi? Tac si ei, tac si eu. De an nou, in satul bunicii mele, oamenii isi urau sanatate. Daca era si vreunul priceput la ceva, i se ura "Sanatate si sa-t taie Dumnezo naravu'!". Ce urare frumoasa! Cam asa ceva imi doresc si eu in acest an: sanatate si putere sa ma pot imparti pentru toti. Pentru sotul meu, atunci cand viata ne ofera capitole mai complicate, pentru fiul meu, care a traversat primul semestru scolar, iar sirul intrebarilor s-a mai lungit, pentru fiica mea, care incepe sa vorbeasca… Si Dumnezeu sa-mi tina "naravul" de-a scrie, sa imparta timpul cu rost intre un poem si un articol de ziar. Ce fericita as fi sa public repede volumul "Semnaturi pe pleoapa amurgului" si apoi volumul "Altfel de cuvinte" si apoi volumul "Fugit irreparabile tempus", aflate toate in manuscris (Hai, revino la realitate!). Pe cealalta creasta a muntelui, aceiasi brazi incarcati cu zapada… Pe-acolo o fi venit Mos Craciun? El a adus daruri, iar eu stiu ca nu mai ingenunchez in fata patului seara, sa-mi spun rugaciunea inainte de culcare. Dar Mosul a venit. De unde atata bunatate, Mosule? Mai da si la altii… mie, de exemplu! Abia astept sa ma reintalnesc cu prietenii, cu colegii de cenaclu. Ce frumoase sunt intalnirile noastre de poeti! Si mi-e dor si de voi, de toti… "La multi ani, dragii mei cititori, necititori, oameni simpli, necunoscuti, nestiuti, nevazuti…" - Ce faci aici singura? - Privesc brazii. Nu-i asa ca sunt frumosi? - Da, sunt frumosi… VIORICA FEIERDAN - Social - nr. 2 / 6 Ianuarie, 2004 Am iesit din cabana satula de chef, de ras, de muzica data prea tare. In urma singuratatii