Nu a fost numai emotie sincera, simpatie adevarata, de Sfantul Ion, la Cotroceni. A fost si curtuoazie calculata, interes disimulat in enorme cosuri de flori si in gesturi sobru-afectuoase. In puhoiul Nu a fost numai emotie sincera, simpatie adevarata, de Sfantul Ion, la Cotroceni. A fost si curtuoazie calculata, interes disimulat in enorme cosuri de flori si in gesturi sobru-afectuoase. In puhoiul de oameni care a inundat palatul prezidential ca sa-l felicite pe Ion Iliescu de ziua onomastica au existat cateva personaje venite cu un scop precis: acela de a fi vazute cu presedintele, chiar in exercitiul urarilor de bine, cu un obraz lipit de acela al sarbatoritului. Gigi Becali s-a deplasat de la periferia rezidentiala a Bucurestilor, Nicolae Mischie si Marian Oprisan, tocmai din Gorj si Vrancea, pentru a se lasa surprinsi intr-o ipostaza de familiaritate cu seful statului. Apropierea de acesta avea rolul de a-i pune in valoare, de a-i legitima sau chiar de a-i vindeca la imagine ca la atingerea unor moaste. Gigi Becali, proaspat patron de partid, si-a facut debutul in societate, direct in mijlocul Puterii. Inconjurat de consilieri prezidentiali surazatori si ministri prietenosi, el i-a spus lui Ion Iliescu ca o sa mai vina la Cotroceni, ca sa-l consulte in probleme de politica. Scurtul dialog cu presedintele, atitudinea binevoitoare a acestuia, consimtamantul vag de a-i impartasi tainele meseriei au echivalat cu legitimarea politica a lui Gigi Becali, inainte chiar de inscaunarea lui la presedintia obscurului partid "Noua Generatie". Prezenta acestui baiat de cartier care rezolva disputele politice cu pumnii ("Daca nu-ntelege, io ma bat cu primul-ministru si n-are decat sa vina politia sa m-aresteze!") in preajma lui Iliescu pare a fi o dibace asezare in poza, facuta de amicii lui din PSD, aflati in cautare de solutii electorale pentru neutralizarea adversarilor. M