Doar 134 dintre cei 861 de copii din centrele de plasament au plecat in vacanta la parinti, rude sau prieteni. Multi prefera sa nu mai stie nimic despre casa parinteasca, pentru ca acolo se simt printre straini Acasa. O notiune care, pentru marea majoritate a celor 861 de copii ocrotiti in centrele de plasament ale Directiei Generale pentru Protectia Copilului (DGPC) Bacau, nu mai inseamna demult mare lucru. De fapt, pentru unii nu mai inseamna nimic. Citiva dintre ei accepta, totusi, ca pe lume mai exista cineva care merita sa-i spuna mama sau tata. Altii incearca sa-si regaseasca speranta in mijlocul bunicilor, rudelor sau prietenilor, de aceea in vacante se refugiaza in familie. Numarul celor care au plecat de Sarbatori din centre nu a depasit, insa, 134 de copii. "Cei mai multi copii, in special cei mai mari, refuza categoric sa plece din centru, pentru ca nu au, practic, unde sa se duca. In cazul lor, comunicarea cu parintii, daca acestia exista, e imposibila. De altfel, multi dintre ei nu ezita sa-si invinovateasca parintii de faptul ca au ajuns in centru. Cei care, totusi, pleaca la parinti, bunici sau alte rude sint, cu precadere, copii cu virste ceva mai mici, carora li se face dor de familie. Nici ei nu stau foarte mult acasa, pentru ca, mai intotdeauna, conditiile nu se compara cu cele din centru, de aceea nici nu se pune problema unei eventuale suferinte atunci cind se intorc. Pentru multi dintre ei, familia e o chestiune destul de abstracta si in foarte putine cazuri plecarile acasa in vacanta duc la reintegrari in familie", ne-a declarat Sorin Birladeanu, directorul adjunct al DGPC. In plus, un sejur petrecut in familie nu inseamna neaparat odihna, in conditiile in care cei mai multi dintre parintii copiilor din orfelinat isi cistiga existenta muncind cu ziua si venirea celor mici acasa inseamna o mina de lucru in plus. Intr-un top al centrelor de plasa