- Editorial - nr. 5 / 9 Ianuarie, 2004 Zilnic, sub ochii nostri se succed scene halucinante dintr-un teatru al absurdului. De multi ani incoace, romanii s-au obisnuit cu "surprizele" oferite, fie de baronii locali, fie de cate un personaj din topul celor 300 de bogatasi romani, pe care inca nimeni nu i-a intrebat, din pacate, cum au facut primul milion in dolari. Nu este treaba noastra cum au facut banii, cum au "agonisit" limuzinele luxoase, palatele in care vegeteaza ca niste nababi, vilele si cabanele, hectarele de padure si de teren pentru constructii! _ ne dadea cineva de inteles. Ba este si treaba noastra! Pentru ca unii au acumulat aceste averi pe cai necinstite! Doi dintre ei, recent au iesit la rampa, jucandu-si sceneta, penibila si de data aceasta, in fata romanilor satui de atatea cacealmale. Primul dintre ei este machidonul Gigi Becali, patronul stelist, care, dupa decembrie '89, repede a prins gustul banului si al aurului, si a invatat, inca demult, ca branza-i pe bani. Asa ca nu mai are nici tata, nici mama, nici frati, nici veri, ci doar mari interese financiare. Aflat in razboi cu varul lui, Giovanni Becali, - procuratorul, mai-marele peste cei mai buni fotbalisti romani, cu selectionerul Iordanescu, cu arbitrii, Gigi Becali a invatat bine o lectie utila: in politica nu exista sentimente, ci numai interese! Asa ca, plictisit de subteranele mocirloase ale fotbalului romanesc, unde multe lucruri necurate se fac si se desfac pe bani grei, dumnealui s-a decis sa intre in politica. Intr-un fel, sa incerce marea cu degetul. Zis si facut. Laudandu-se cu prieteniile unor oameni politici, precum Viorel Hrebenciuc, Gabriel Oprea si Dumitru Sechelariu, prima lui intentie a fost sa se indrepte spre PSD, gest care-l determina pe Octav Cozmanca sa precizeze, amuzat: "Nu cred ca poate fi luata in consideratie, o asemenea varianta!" (Era vorba de candidatura la fu