Poveste cu un bucium de lemn. Patru bucovineni vor sa stearga de pe . fata pamantului trambitele de tabla . In linul oras dintre Obcinile bucovinene, Campulung Moldovenesc, unde daca te abati de la soseaua principala si urci putin spre deal gasesti adevarate gospodarii taranesti, un grup de oameni, in...

Poveste cu un bucium de lemn

Patru bucovineni vor sa stearga de pe

fata pamantului trambitele de tabla

In linul oras dintre Obcinile bucovinene, Campulung Moldovenesc, unde daca te abati de la soseaua principala si urci putin spre deal gasesti adevarate gospodarii taranesti, un grup de oameni, intre care un ofiter de protectie civila, un cioban, un gospodar si un pensionar, mentin vie traditia buciumului romanesc din lemn. Se mai buciuma si in Apuseni, in Maramures ori in zona Neamtului, insa de cele mai multe ori este vorba de tulnice, buciume noi, din tabla. Entuziasmul acestor oameni, dorinta lor de a respecta memoria si valorile inaintasilor si de a lasa la randul lor ceva in urma au facut ca buciumul din lemn sa iasa de pe lista "speciilor pe cale de disparitie" si sa rasune pe dealurile luminoasei Bucovine. Se aduna si buciuma la marile sarbatori religioase sau pur si simplu de drag, pentru ei, la apus de soare, pe cate o colina din apropiere. "Ne urcam pe Dealul Runcului si cand buciumam se aude pana-n Paraul Corlatenilor, acolo ajunge sunetul cel mai curat, departe, in vale. Buciumam pentru noi, asa, ca o repetitie, sa ne tinem in forma, si apoi facem una si pentru lelea Rafira, ca o vedem mica de tot, jos, in vale, cum iese in curte si stim ca-i place, si inainte sa coboram, pe-nserat, facem cate o tarloveana si pentru nea Gigiloaie. Vrem sa ne cinstim traditiile, mergem la festivaluri, primim oaspeti de seama si nu lipsim de la marile sarbatori. Acum, de pilda, in a treia zi de Craciun, de Sfantul Stefan, ne-am adunat