Zeci de tineri din Iasi dorm in aceste nopti sub cerul liber. Un fost chiosc de bilete in statia dinaintea pasarelei Bucium. Trecatorii probabil nici nu-si imagineaza ca acest chiosc este "casa" pentru doua suflete. Locul din interiorul chioscului nu are mai mult de un metru pe un metru. E ca o cusca. Daca pun la socoteala si cirpele, si paturile din "casa", mi-e greu sa inteleg cum de reusesc sa se inghesuie si sa doarma acolo doi oameni. "E mai cald decit afara!", ne explica boschetarii, doi tineri frumusei, dupa ce ne prezinta ultima lor gaselnita in materie de "supravietuire" pe timp de iarna. N-au avut de ales. Nu incapeau toti sub podul care duce la Bucium. Acolo e "casa cea mare". In "casa", sapte-opt paturi improvizate din cartoane, paturi si plapumi vechi, din care curg cilti. Aici, noapte de noapte, 30 de tineri dorm de parca habar nu au ca la nici jumatate de metru de paturi e un strat gros de zapada si viscol. Daca ai un cosmar si te rasucesti, risti sa te trezesti direct in zapada. In Bularga, sub podul spre Bucium traiesc treizeci de boschetari. In lumea lor, venirea iernii nu inseamna bucuria sarbatorilor, ci doar o noua lupta pentru supravietuire. O lume unde nimeni nu-ti plinge de mila daca umbli iarna in slapi, cu sosete pline de promoroaca. "Ne infofolim bine si cine rezista, rezista" Asa cum umbla Marioara: in sosete inghetate, cu slapi, schiopatind. "Am fost de Craciun cu uratul in Pacurari si a vrut sa ma violeze unul. Am sarit de la etajul doi. Mi-am pierdut papucii si, de atunci, asa umblu", ne povesteste ea in drum spre "casa cea mare", care e sub pod, unde sintem invitati la taifas. E in jur de ora 11 seara, intuneric bezna, si doar la lumina blitului aparatului de fotografiat ne facem o idee despre "casa": fara nici o usa, intr-un spatiu de citiva metri, sapte-opt paturi din cartoane, paturi si plapumi vechi. Oamenii dorm imbracati si se am