Scrisoarea saptamanii. "Un anacronic intr-o lume in nesfarsita tranzitie: Dascalul". Stimata redactie, . M-ar bucura sa gazduiti in paginile revistei o ancheta cu privire la conditia cadrului didactic in Romania mileniului Iii. . Predau de cinci ani si am in continuare un salariu de mizerie, nu cu m...
Scrisoarea saptamanii
"Un anacronic intr-o lume in nesfarsita tranzitie: Dascalul"
Stimata redactie,
M-ar bucura sa gazduiti in paginile revistei o ancheta cu privire la conditia cadrului didactic in Romania mileniului Iii.
Predau de cinci ani si am in continuare un salariu de mizerie, nu cu mult peste ceea ce se numeste salariu minim pe economie. Mi se intampla sa-mi aduc aminte de anii naivi in care invatam pentru a fi cat mai competenta in domeniul meu (limba si literatura romana) si pentru a folosi talantul daruit de Dumnezeu. Desi sunt printre norocosii care fac o meserie pe care o iubesc, si o fac cu daruire, nu ma pot opri sa nu ma uit in jur si sa ma intreb de ce trebuie sa fie vazut invatamantul ca un esec al unei cariere, de ce se bazeaza ministerul mereu pe bunul-simt al oamenilor de la catedra, ingropandu-i intr-un sistem din ce in ce mai deficitar?
Nu-i vorba, dupa "n" reforme, dupa "n" experimente, tot noi suntem la o adica raspunzatori de esecurile unor copii, daca ele apar. Sistemul e inocent ca un subiect al experientelor lor, aflat la clasa I. Ma uit in jur si vad umilinta, minciuni si iar umilinta.
Ca profesor "debutant" (te numesti asa ani buni), nu ai cum sa-ti cumperi o casa, cum sa-ti intemeiezi o familie. Copiii sunt un lux pe care nu ti-l poti permite, decat daca mama, matusa si alte rude si rubedenii te ajuta sa-i cresti. Cartile, cultura devin o utopie. Ai de ales intre decenta in imbracaminte, plata datoriilor si carti. Renunti la ele si incerci sa mai ajungi la o biblioteca.
Medicu
