Lectia Tudor Gheorghe. Pe nesimtite, cu fiecare ceas petrecut in fata televizorului, am ajuns sa nu mai stim ce inseamna un spectacol adevarat. Programele atator televiziuni, in buna parte importate din Occident fara discernamant si doar pe criterii strict comerciale, ne-au distorsionat perceptia asu...

Lectia Tudor Gheorghe

Pe nesimtite, cu fiecare ceas petrecut in fata televizorului, am ajuns sa nu mai stim ce inseamna un spectacol adevarat. Programele atator televiziuni, in buna parte importate din Occident fara discernamant si doar pe criterii strict comerciale, ne-au distorsionat perceptia asupra valorilor, pozitia noastra de privitori si judecatori ai actului artistic. Pe scurt, am ajuns niste manipulati, la cheremul unor purtatori de "virusi" ai consumismului ieftin, care nu ne mai lasa nici macar sa aplaudam. O fac pentru noi diverse grupuri de aplaudaci invizibili, imprimati pe banda de sunet, coplesindu-ne cu ideea ca asistam la un show trasnet, obligandu-ne sa gustam poante fara nici o noima, razand pentru noi si dandu-ne lectii de entuziasm imbecil. Asta, cand e vorba de filme si show-uri; cand privim la diverse recitaluri ale unor vedete de la noi sau de aiurea, situatia se repeta: fiecare "chicky girls" sau "las ketchup" cere imperativ publicului sa cante, sa bata din palme, sa se legene ca frunza in vant. Are loc o diversiune ieftina, prin care sunt ascunse lipsa talentului si saracia vocii. Am vazut un cantaret, considerat de succes, care si-a tinut tinerii spectatori intr-o bataie de palme de doua ore. Microfonul s-a plimbat mult timp pe la cati au putut sa-l apuce si, astfel, a ajuns respectivul impostor sa incaseze cateva mii de euro pe "sudoarea" salii. E adevarat, destul de credule si de needucate in ale muzicii.

In acest context artistic fabricat din inlocuitori, am prins la Tvr un fragment dintr-un recital al lui Tud