Bogdan SUCEAVA
Bunicul s-a intors la franceza. Istorii
Prefata de Liviu Antonesei. Editura T, Iasi, 2003, 120 p., f.p.
Bogdan suceava s-a nascut in 1969 la Curtea de Arges, si-a luat licenta in matematica in 1994 la Universitatea din Bucuresti, iar din august 2002 este assistant professor la California State University.
Volumul bunicul s-a intors la franceza cuprinde opt istorii care, intr-un fel sau altul, sint niste intoarceri in mai multe tipuri de trecut – trecutul comunist, istoria, spatiul romanesc, Bucurestiul, copilaria, povestile de dragoste, prietenii. Fie ca este personala sau oficiala, istoria se prezinta ca un proces de rescriere, nu neaparat dintr-un unghi al exceptionalului – desi aparent se mizeaza pe el. „respira din nou adinc, de parca ar fi tras in cosul pieptului briza trecutului. Relua: «Din tot statul lui major de la inceputul razboiului s-a ales praful. Eu sint, azi, singurul care a supravietuit. Mie imi ramine sa scriu istoria fara cenzura si, pacatele mele, fara recunoasterea unor acuzatii inventate.
A avut loc acel proces, in 1947. Ce am semnat atunci, la procesul lor, au fost prostii. De aceea nici n-au avut ce folosi, nici n-au folosit. Nu a fost asa. Nu! Trebuie sa spun eu cum a fost!»“ (p. 66). Povestirea din care am citat, cea care da titlul volumului, se joaca pe doua niveluri: dincolo de registrul grav al istoriei recente (comuniste), cam uzat si uzitat in ultima vreme, se retine amestecul de duiosie si patetic: fostul ofiter este un bunic bolnav cu o poveste de care nu mai este nimeni interesat. Exasperat de insistentele batrinului, un editor ii spune ca va publica manuscrisul de sute de pagini doar daca batrinul il va traduce in franceza; iar batrinul militar, care are un cult pentru oamenii seriosi – cultul onoarei unui militar – il ia in serios. Privirile retrospective plictises
