Intre 21 si 30 noiembrie 2003, Salonicul (Thessaloniki) a fost – pentru a 44-a oara – gazda celui mai important festival international de film din sud-estul Europei, TIFF (a nu se confunda, totusi, cu cel de la Cluj!).
Dedicat – competitional – debuturilor sau celui de-al doilea film al unui tinar regizor (chestie ingrata, majoritatea publicului si a criticilor alegind, invariabil, retrospectivele sau filmele din celelalte sectiuni), TIFF 44 a propus o panorama ceva mai slaba a cinematografului ultimilor ani, salvata de – ati ghicit – „retrospectivele sau filmele din celelalte sectiuni“: omagiile la Otar Ioseliani (presedintele juriului), Wong Kar-wai, Joao Cesar Monteiro si Shinya Tsukamoto; Furia lui Radu Muntean a fost prezentat – cu destul succes – in sectiunea „Balkan Survey“ (alaturi de Niki &Flo al lui Pintilie si de scurtmetrajul lui Cristian Nemescu Poveste de la scara C), Reconstruction – filmul de debut al danezului Cristoffer Boe – a avut parte de proiectii luate cu asalt (de un public ultrainformat), sectiunea „Stelele stepei“ a adus grauntele de exotism necesar, filme precum Brown Bunny (in competitie!) si Twentynine Palms (in „New Horizons“) au adus nota de provocare (sexuala) cu care festivalul ne-a obisnuit, peliculele din competitie au adus nota de plictiseala cu care ne-am obisnuit, un film iranian a luat un premiu cu care ne-am obisnuit, iar expozitia (&proiectiile) unui artist experimental precum Michael Snow (prezent la fata locului) si „Comorile Cinematecii franceze“ (André Antoine, Youssef Chahine, Rosselini, von Sternberg si King Vidor) au asigurat staiful TIFF-ului.
In cele ce urmeaza va propun o scurta trecere in revista a citorva filme, mergind pe ideea – rareori acceptata, in zilele noastre de „Viata bate filmul!“ – ca poti totusi invata ceva si din ele...
Asadar:
Cum sa...
- 1... te ind
