Pe agenda cadrului electoral in urma caruia se va contura profilul sistemului de partide din Romania urmatoarelor legislaturi a mai ramas de dezbatut o problema fundamentala: aceea a sistemului de vot, uninominal sau pe liste. De vreme ce votarea Constitutiei revizuite a transat celelalte doua chestiuni care constituiau surse de nervozitate politica (numarul de senatori si de deputati, diferentierea atributiilor celor doua Camere ale Parlamentului etc.), subiectul restant anima, cu atit mai mult, dezbaterea publica. Chestiunea are doua paliere conexe ce profileaza, pina la urma, directiile posibile de crestere – sau scadere – a democratiei romanesti.
Primul – singurul discutat, de altfel – este acela al implicatiilor in cadrul sistemului de partide. Partizanii unui sistem uninominal (intr-o varianta mixta, adica, pentru Camera Deputatilor, un sistem combinat de alegere prin vot uninominal intr-un singur tur, pe de o parte, si pe de alta parte prin vot pe liste, iar pentru Senat, infiintarea unor colegii uninominale) invoca, in mare masura pe buna dreptate, avantajul de a vota in cunostinta de cauza o persoana, eventual legata de comunitate, si nu o lista de clienti ai partidului in cauza. Argumentul principal al acestui tip de pozitie vizeaza motivatiile partidelor care combat introducerea votului uninominal si care pot fi suspectate, fireste, de aplicarea unor considerente straine acelora direct legate de binele public si de politica buna. E mai mult decit probabil ca dorinta unora dintre partidele politice – in special a PSD – de a mentine votul pe liste este determinata mai degraba de nevoia de a conserva un sistem, inevitabil, clientelar de gestionare a lor, in interiorul fiecarei formatiuni politice si a fiecarei organizatii judetene.
De altfel, activitatea intensa – mediatic si propagandistic vorbind – proiectata, daca nu chiar deja d