Discutia despre laicitate care are loc in Franta este doar un episod dintr-o dezbatere mai ampla deschisa in multe tari ale Uniunii Europene: in Germania, in Olanda, in Italia, in Marea Britanie - tari in care relatiile statului cu religiile sunt, de altfel, foarte diferite - probleme precum practicarea cultului, relatiile publice dintre sexe definite de diverse comunitati religioase sau tinuta vestimentara in timpul muncii impusa de tabuuri religioase sunt in ultimii ani indelung dezbatute. Uniunea a lansat, de altfel, la randul ei o dezbatere despre locul religiei crestine intre "pietrele de temelie" ale viitoarei Europe politice. Aceste dezbateri nu sunt metafizice si neinteligibile, pentru ca religia este un fapt de societate, iar chestionarile pe care le suscita ea nu trimit la principii inaccesibile, ci la fapte curente de viata. Este adevarat, pe de alta parte, ca multe dintre aceste dezbateri pornesc de la ceea ce Giovanni Sartori numea intr-o carte tiparita in 2000 "multiculturalismul antipluralist" si relatiile acestuia cu strainii imigranti, in special de religie musulmana, sositi pe solul european.
În Franta, dezbaterea a pornit de la semnalele media asupra comportamentului scolar si s-a extins la influenta religiilor in exercitarea functiei publice, in spitale, curti de justitie, inchisori etc. Remarcabilul raport prezentat presedintelui Chirac de Comisia dirijata de Bernard Stasi, care a fost redactat pe baza expertizei si dialogului cu sute de actori sociali si politici, a scos la iveala diverse efecte nefaste ale influentei religiei in spatiul public. E vorba despre efecte nefaste pentru ca toate aduc atingere principiului republican al laicitatii, inscris in primul articol al Constitutiei de la 1958. Iata unele dintre faptele si personajele, extrase din analele vietii cotidiene, care au devenit socante pentru un spatiu public organizat, i
