Paul AUSTER
Mr. Vertigo
Traducere de Sorin Ghergut Colectia „Fictiune fara frontiere“,
Editura Paralela 45, Pitesti-Bucuresti,
2003, 306 p., f.p.
Ca urmeaza un roman in parte initiatic, in parte picaresc se intelege inca din primele fraze ale lui Mr. Vertigo: „Aveam doisprezece ani cind am mers prima oara pe apa. Omul imbracat in negru m-a invatat s-o fac si n-o sa m-apuc sa pretind c-am prins schema peste noapte. Maestrul Yehudi m-a gasit cind aveam noua ani, un pusti orfan cersind pe strazile din Saint-Louis [...]“. Dupa aceasta ironica si eficienta captatio benevolentiae, batrinul Walter Rawley incepe sa-si depene povestea: initierea in arta levitatiei, spectacolele in fata multimilor uluite, rapirea sa de catre propriul unchi, parasirea vocatiei din motive medicale, moartea maestrului, uciderea unchiului, intrarea intr-o banda din Chicago, deschiderea deocheatului local „La Mr. Vertigo“, condamnarea pentru tentativa de omor, inrolarea in armata SUA in al doilea razboi mondial, comicul amor cu fosta amanta a maestrului (acum o doamna in etate de 75 de ani) s.a.m.d.
Evenimentele din viata sucita a lui Walt se succed intr-o naratiune „primitiva“ si plina de ritm, si e sigur ca cititorul va incheia lectura celor peste 300 de pagini ale cartii cu rasuflarea taiata.
Probabil ca acesta este si secretul imensului succes de public de care se bucura in America romanele lui Paul Auster: renuntarea la tehnicile sofisticate ale naratiunii moderne si intoarcerea la o formula mai simpla, traditionala, care il cucereste de la inceput pe cititorul mediu si il amuza copios pe acela mai avizat.
Lasind la o parte „cruzimile“ de limbaj, Mr. Vertigo aminteste pina la un anumit punct de Mark Twain sau de J.D. Salinger. Dar Walt nu reprezinta, ca Huck sau ca Holden Caulfield, doar pustiul american razvratit impotriva
