Sarbatori si restante

Intre ani. Pe de o parte – perioada de sarbatoare: vacanta, timp liber, relaxare, somn; si Craciun; si Anul Nou. Pregatiri, cumparaturi, brad, „vine Mosu’!“. A si venit! Cadouri, cadouri, cadouri: o papusa blonda (Goldilocks!), carti cu poze, jocuri, bomboane, socolata. Emotii, risete, fericire. Craciun si pe strazi: Bucurestiul e iluminat feeric, deasupra bulevardelor se intinde un fel de tavan de becuri, copacii sint si ei „aprinsi“, vitrinele magazinelor stralucesc, reclamele clipesc, masinile ruleaza ca printr-un tunel de lumina. A nins si a viscolit, orasul e inzapezit, ca-n povesti. In seara primei zile de Craciun, la Universitate, pe o scena in aer liber, in fata Teatrului National, corul Filarmonicii bucurestene cinta in timp ce pe cer bubuie artificii multicolore, revarsindu-se asupra multimii. Intr-o parte – un om de zapada urias, protejat de-un gardulet. Ne intindem si-l atingem: e din zapada artificiala! S-a oprit, nu mai ninge, e frig si frumos. Zilele trec cu vizite, familie, prieteni, mese intinse, imbratisari, discutii, veselie. Apoi Anul Nou: muzica, dans, sampanie la miezul noptii…

…Dar si – pe de alta parte – o perioada „de trecere“, fara contururi precise: sarbatoare si azi, sarbatoare si miine, fara sa mai stii exact in ce zi a saptaminii esti! Tot timpul – telefoane, e-mail-uri, SMS-uri. Nopti pierdute, recuperate in reprize de somn anapoda. Printre celebrari si vizite – senzatie ca n-apuci sa faci nimic, desi ai vrea sa citesti, sa scrii, sa termini lucruri incepute si lasate la jumatate, sa duci intr-o saptamina sau doua la bun sfirsit proiecte marete, mereu aminate, sau macar sa mai bifezi mici obligatii restante. In urma cu un an, in notele de la trecerea din 2002 in 2003, spuneam ca tocmai compun texte pentru doua anchete, pentru Interval si Contrafort. Le-am inceput si nu le-am terminat! Acum