După-amiază cu o nimfomană, cel de-al doilea roman al dramaturgului şi prozatorului Eugen Şerbănescu, ar fi putut avea, foarte bine, statutul unei cărţi utilitare de tipul celor care oferă soluţii pentru reuşita în afaceri sau pentru realizarea negocierii perfecte. Este un soi de manual alternativ, cam iconoclast, e drept, pentru o carieră de succes a femeii în societatea (românească, dar nu neapărat) postmodernă de la începutul mileniului trei. Protagonista romanului, avocata Lucia Anabela Hosta, este, la prima vedere, modelul de invidiat al unei femei de succes. Un C.V. beton (a lucrat ca funcţionară a ONU în Bosnia, ulterior a absolvit New York University, a activat în cîteva importante firme de avocaţi din metropola americană pentru ca, revenită în ţară, să modereze un talk-show de televiziune şi să se implice cu rezultate spectaculoase în organizarea şi conducerea unor ONG-uri) şi un fizic pe care singură şi-l asemuieşte cu cel al actriţei Rene Russo, iată o combinaţie predestinată parcă succesului într-o ţară cu sisteme de valori mişcătoare precum România în tranziţie. Confesiunile Luciei Hosta (între noi fie vorba, numai nimfomană nu este) dezvăluie şi cheia acestui epatant succes social şi profesional. Pentru a ajunge la asemenea performanţe, o femeie trebuie să aibă mintea lui Machiavelli şi apetitul sexual al eroinelor lui Michel Houellebecq. Nimic din cariera Luciei Hosta nu este întîmplător sau gratuit. Ea este o self-made woman, o tînără care a ştiut de la bun început ce doreşte să facă în viaţă şi care şi-a atins scopul cu o luciditate şi un cinism capabile să-ţi taie respiraţia. Motorul acestei fabuloase ascensiuni sociale a unei tinere din Calafat este sexul. Fiecare lucru are preţul său şi eroina lui Eugen Şerbănescu mărturiseşte că şi-a plătit fiecare nouă treaptă urcată în carieră prin favoruri sexuale dintre cele mai diverse, de la deja banal