La începutul acestei luni se împlinesc cinci ani de cînd s-a stins din viaţă marele regizor, teoretician, întemeietor de şcoală şi de direcţie în teatrul european şi nu numai, JERZY GROTOWSKI. Un nume care a însemnat mai mult decît un stil de a gîndi şi de a face teatru, de a cerceta şi de a studia jocul actorului, toate valenţele acestui esenţial protagonist. Acum cîţiva ani, Teatrul Act a iniţiat şi a găzduit un colocviu sau, mai degrabă, o întîlnire în care Grotowski a fost tema dezbaterilor şi confesiunilor. Michelle Kokosowski şi George Banu de la Academia Experimentală de Teatru de la Paris, Monique Borie, personalităţi importante ale culturii universitare franceze care l-au cunoscut bine pe Grotowski, precum şi unul dintre colaboratorii lui, actorul Zygmunt Molik au venit la Bucureşti, dezvăluind în intervenţiile lor ceva din spiritul neliniştit al lui Grotowski. Tot atunci, Editura Unitext publica pentru prima oară în limba română cartea fundamentală a lui Grotowski, “Spre un teatru sărac”, în traducerea lui George Banu şi a Mirellei Nedelcu-Patureau. Cîteva zile de neuitat. Ca să nu trecem, în graba noastră cotidiană, peste acest început de ianuarie şi peste semnificaţiile lui, publicăm un text foarte special semnat de George Banu, scris acum, la cei cinci ani de cînd Jerzy Grotowski nu mai este printre noi. ( M.C.)

Să cauţi originile

La Brook, ca şi la Grotowski, recunoaştem aceeaşi căutare a originilor, origini ale teatrului şi ale vieţii, şi aceasta presupune o atracţie fundamentală pentru viziunea organică a lumii. La ei ceea ce contează e unitatea lumii, unitatea dinaintea separării. Aici artificiul este exclus, căci prin recunoaşterea în celălalt, dincolo de diferenţe, se afirmă tocmai nevoia de unitate, ca în nopţile în care ne confundăm cu bolta cerului sau ne pierdem în pădurea întunecată. T