Cititorii dilematici vor fi observat, probabil, că din cînd în cînd revista noastră este onorată de colaborarea lui Wolf Lepenies, o mare personalitate a lumii intelectuale germane. Profesor de sociologie la Universitatea Liberă din Berlin, fost rector al Institutului de Studii Avansate Wissenschaftskolleg zu Berlin, fost profesor la Collège de France şi invitat, în mai multe rînduri, să ţină cursuri la Universitatea Princeton, Wolf Lepenies este şi un publicist activ: comentariile, convorbirile cu mari personalităţi ale lumii ori impresiile sale de călătorie au fost găzduite de ziare prestigioase precum Süddeutsche Zeitung şi, de curînd, Die Welt. Recent, la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj a apărut una dintre cărţile sale, Ascensiunea şi declinul intelectualilor în Europa, tradusă (excelent!) de Ioana Bot şi Anca Neamţu. În viziunea lui Lepenies, intelectualul - în accepţia pe care încă o mai folosim - a apărut odată cu "Afacerea Dreyfus" şi, în zilele noastre, e pe cale de a-şi da obştescul sfîrşit. Trăim în postistorie, distincţia dintre bine şi rău se topeşte treptat, "estetizarea universală este urmarea de-moralizării universale", aşadar arta va lua locul răului, într-o lume "în care nu mai este nimic bun de făcut". Intelectualii "de tip Vaclav Havel", care construiesc ideea unei lumi mai bune şi apelează la marile principii morale, nu mai au nici un viitor. Aceasta ar fi, în "traducerea" mea simplistă şi brutală, concluzia lui Wolf Lepenies, care îşi susţine teza cu o demonstraţie captivantă şi care invită la dezbatere. Cartea a apărut (mai întîi în italiană) în 1992 şi este inspirată de rolul pe care l-au avut intelectualii în schimbările petrecute în Europa Centrală şi de Est şi, în general, în proiectul Europei Unite. Ceea ce s-a întîmplat din 1992 încoace pare să-i dea dreptate lui Lepenies - figuri precum Vaclav Havel ori Arpad Göncz au "ieşit din