Apocalypse Party M-am născut în România şi probabil voi muri în România. Iar apocalipsa tot aici o voi trăi. O apocalipsă românească, fără deadline-uri respectate, cu oameni nepunctuali, cu lucruri făcute în ultima clipă, cu detalii care te iau pe nepregătite, cu troiene mari de zăpadă şi maşini care circulă bară la bară, cu un covor roşu uzat, pus cu cinci minute înainte de sosirea starurilor care ajung cu întîrziere şi, înainte să intre la spectacol, spun cîteva cuvinte despre un scriitor pe nume Coelho pe care tocmai l-au citit, asta aşa, ca să fie la temă. "Deci plecînd ele ca să cumpere untdelemn, a venit mirele, şi cele care erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis." (Matei, cap. 25, v. 10) Sau va fi un show strălucitor, hollywoodian, cu Madonna, care va anunţa mai întîi nominalizaţii, apoi cîştigătorii, se va întoarce către îngeri şi le va spune Thank You for The Music, arcuindu-se splendid într-o rochie perfect mulată, pe care va scrie mare, pe diagonală, The Winner Takes It All? Şi pentru ca totul să fie corect din punct de vedere politic, la final surpriza evenimentului va fi apariţia lui Michael Jackson, reînviat şi reîntors la culoarea sa naturală, cadoul sfîrşitului de poveste. În rest popcorn, hamburgeri, majorete, curcani sacrificaţi, dar veseli. "Că unde va fi stîrvul, acolo se vor aduna şi vulturii." (Matei, 24, 28) Dar... Apocalipsa e un moment sau un proces? O trăim deja sau va veni peste noi ca o furtună, ca o revărsare de ape, ca un nor imens de lăcuste sau de avioane? E un eveniment trăit în miezul zilei sau la miezul nopţii? Soarele va străluci atunci mai tare sau ne vom trezi brusc cu el în braţe, transformîndu-ne în torţe vii? Va fi cald sau frig? Iarnă sau vară? Se va transmite live la televizor şi oare unii o vor urmări în fotoliile lor acasă? Se vor face materiale promoţionale, şepcuţe, tricouri şi brelocuri, ochelari speciali