Boierul mănîncă mult şi des: de patru ori pe zi şi 10, 12 feluri de mîncăruri la fiecare masă, ultima fiind servită cu puţin înainte de miezul nopţii. Dimineaţa se deschide cu un pahar de apă rece, o cafea amară, o linguriţă de dulceaţă sau de şerbet. Un prînz obişnuit începe cu un aperitiv, atît de necesar pentru a stîrni pofta de mîncare. Doctorul Constantin Caracaş, medic al Capitalei între 1800-1828, povesteşte că boierii preferau "cîte un pahar de rachiu de vin simplu sau amestecat cu aromatice de roze, mentă, ambră, cafea, aloes, foi de chitru, chinamon, angelică şi altele" sau vutci de ienupăr, de scorţişoară, de chitră şi de lămîie, de flori de mărgăritărel, de trandafir, de anason sau de cuişoare sau simplu "gătite cu zahar". Urmau apoi "conserve de peşte de mare, ca sardele, lacherdă, licurini sau icre, măsline, salam de Italia, brînzeturi felurite, locale şi străine". Printre cele locale erau apreciate brînza de burduf şi urda, li se adăuga caşcavalul de Gorj, de Cîmpina şi de Penteleu. Mămăliga este fiartă în lapte sau făcută după reţete aparte cu unt, brînză, smîntînă sau aromate. Pîinea este bine coaptă, uşoară, albă şi pufoasă. Salatele sînt diverse: de lăptuci, de andive cu capere, felii de lămîie, oţet, untdelemn şi zahăr, de sparanghel, de sfeclă roşie coaptă în spuză, de morcovi, de cicoare, de capere cu stafide, cu oţet de trandafiri şi zahăr sau cu seminţe de rodii. Se servea "supa de carne de pasăre sau de vacă, cu muştar, cu hrean sau cu alte sosuri", după care se intercalau diferite alte feluri, în funcţie de gustul boierului. Într-o zi se mînca pui cu "unt proaspăt şi smîntînă, sare, nucşoară, cuişoare şi piper mai mult, cucunari (seminţe de pin) şi fistichiuri (fistic) pisate bine sau migdale" peste care se vărsau "5-6 gălbenări de ou bătute cu cîtăva zeamă de lămîie", zeamă de carne, presărat apoi cu zahăr şi scorţişoară. Altădată găinile g