- Cultural - nr. 10 / 16 Ianuarie, 2004 In rubrica aceasta despre limba, gazduita de cotidianul "Cuvantul liber", ne-am referit constant la scrisul eminescian, adevarat etalon-arhiva al bogatiei si frumusetii limbii romane stapanite de poetul national "cu asupra de masura". Toate tinuturile romanesti sunt evocate in opera poetului, prozatorului, dramaturgului si gazetarului Mihai Eminescu. El a trait tragedia pamantului romanesc rapit, indemnand la rezistenta in poezia "La arme!", pentru care a realizat muzica Eduard Caudella. Sunt actuale versurile: "Auzi departe striga slabii / Si asupritii catre voi, / E glasul blandei Basarabii / Ajunsa-n ziua de apoi…". Si "Iar tu, iubita Bucovina, / Diamant din stema lui Stefan / Ajuns-ai roaba si cadana…". Substantivul cadana: sclava din haremurile din trecut. Si Transilvania, sub stapanire straina, este prezenta in poezia "Doina": "Sus la munte, jos, pe vale, / Si-au facut dusmanii cale. / Din Satmar pan-in Sacele / Numai vaduri ca acele". In versurile acestea este folosita locutiunea adjectivala: ca acela, ca aceea, la plural ca acele, cu intelesul: puternic, insemnat, extraordinar. Cuvantul vad este frecvent in scrisul eminescian. Cu sensul: loc de trecere prin apa: "Ei zboar-o vijelie, trec ape far-de vad". Despre un lac: "Trecandu-l pe unde era vad, veni in insula". Cu sens figurat, drum de trecere: "In valurile Volgai cercam cu spada vad"; "Ah! unde-i vremea ceea, cand eu cercam un vad / Sa ies in lumea larga". Cu intelesul: albie, matca: "Se pare cum ca alte valuri / Cobor mereu pe acelasi vad". Despre caderea iluziilor: "Iluzii ca si frunza pe undele de vad". O constructie metaforica pentru trecut: al vremurilor vad: "/ Se rumpe / A lui suflet, cand priveste peste-al vremurilor vad". In 1990, la Editura Mileniul Trei, apare cartea Basarabia, cu articole ale lui M. Eminescu, foarte documentate, demonstrandu